PROF. LORINȚ FLORICA GRĂDINIŢA PP NR. 5 LUGOJ

Promovarea şi practicarea unei educaţii centrate pe copil, în acord cu particularităţile de vârstă şi cu cele individuale, sunt posibile doar în condiţiile unei cunoaşteri complete şi complexe a personalităţii acestuia. Este necesar ca adulţii implicaţi în educaţia copilului să accepte ideea că intrarea în grădiniţă nu este un prag pe care toţi copiii îl trec „în acelaşi pas“, „cu acelaşi ritm“, „cu acelaşi bagaj“ sau cu „acelaşi elan“ şi că nici pe parcursul programului desfăşurat în grădiniţă nu este eficient să ne străduim să-i încadrăm într-un „pat al lui Procust“.
Pe parcursul anului şcolar se practică, pe domenii experienţiale, o evaluare criterială a copiilor, prin raportarea la obiectivele de referinţă, dar măsura şi calitatea achiziţiilor este tot atât de nuanţată pe câţi copii sunt, deoarece evoluţia lor este diferită. Ceea ce rămâne esenţial este progresul individual înregistrat de la o etapă la alta, pe fiecare dintre dimensiunile personalităţii, în devenirea copilului ca membru al societăţii.
Evaluarea în grădiniţă este o acţiune de cunoaştere a particularităţilor individuale ale copilului de 3–6/7 ani, a progresului propriu înregistrat într-o perioadă de timp stabilit. Este întreprinsă în scopuri diferite, utilizând strategii adecvate şi presupune operaţii de prelucrare şi interpretare a datelor.
Ca proces, evaluarea are următoarele componente: măsurarea achiziţiilor copilului, înregistrarea şi aprecierea. Aceasta din urmă cuprinde pe de-o parte, predicţia privind nivelul de dezvoltare a copilului ca premisă pentru stadiul următor şi diagnoza, în termeni de identificare a factorilor ce frânează dezvoltarea copilului.
Deoarece evaluarea este parte a procesului educativ, se recomandă să fie formativă, în flux continuu, sistematică şi analitică, pentru a-i putea oferi evaluatorului informaţii concrete în legătură cu nivelul de atingere a obiectivelor educaţionale, cu dificultăţile de învăţare şi de adaptare ale copilului, să îi sugereze acestuia modificări, ajustări, ameliorări ale unor deprinderi, atitudini, prejudecăţi, conduite.
Din această perspectivă, amintim că procesul de evaluare a copilului din grădiniţă va avea predominant caracter constatativ, corectiv şi formativ. Rezultatele evaluării vor fi utilizate ca repere la nivelul deciziei pentru iniţierea, ameliorarea, ajustarea şi eficientizarea intervenţiei educative. Va avea caracter comparativ pentru evidenţierea rezultatelor pozitive pe care le-a obţinut copilul în activitatea de învăţare de la o etapă la alta a dezvoltării sale şi va urmări să-l motiveze şi stimuleze în crearea unei imagini de sine pozitivă.
 
Din punctul de vedere al metodelor şi procedeelor de verificare, al instrumentelor de recoltare a informaţiilor, se disting probele orale, scrise şi practice. Acestea fac parte din activităţi, nu sunt probe administrate special, sunt doar momente pe care noi ni le propunem pentru diferiţi copii, încorporate în activităţile cotidiene. În evaluarea preşcolarilor nu putem face o delimitare riguroasă între cele trei metode, ci putem vorbi de procedee sau de o combinare a lor, în care una este dominantă.
Evaluarea orală este specifică situaţiilor în care performanţa trebuie exprimată prin comunicare orală. Implică abilitatea de a transmite verbal mesajele, de a le recepta, de a formula întrebări şi răspunsuri, de a dialoga, a identifica sensul cuvintelor prin raportare la context, de a integra cuvinte noi învăţate în enunţuri proprii, de a povesti, de a avea o pronunţie clară şi corectă.
Un procedeu recomandat este „Scaunul autorului“ – folosit în cadrul „Întâlnirii de dimineaţă“. Copilul este poftit în acest scaun ca să prezinte rezultatul muncii independente sau de grup celorlalţi copii, educatoarei, după soluţionarea unei sarcini date. I se oferă astfel şansa de a se autocunoaşte, autoevalua şi a avea feedback-ul imediat al celorlalţi copii şi al educatoarei. Prin modelul de evaluare primit de la educatoare, în timp, copiii vor şti să intervină şi să valorifice laturile pozitive ale persoanelor cu care interacţionează şi să transmită acestora, sub formă de sugestii, păreri, opinii despre ceea ce trebuie îmbunătăţit sau corectat, fără să jignească sau să atace pe cineva.
 
Ungureanu, D., (2001-a), Teoria şi practica evaluării în educaţie (teme de curs), Editura Mirton, Timişoara