Motto: „… nici o evaluare nu este pură sau perfectă în sine sau în mod absolut. Perfecţiunea oricărei evaluări provine din adecvarea ei la obiectivele pentru care este făcută…” Genevieve Meyer
Evaluarea este un proces didactic complex, integrat structural şi funcţional în activitatea instructiv educativă. Ea este punctul final într-o succesiune de evenimente care cuprinde următorii paşi: stabilirea scopurilor şi a obiectivelor pedagogice, proiectarea şi executarea programului de realizare a scopurilor, măsurarea rezultatelor aplicării programului.
La grădiniță, evaluarea dezvoltării copilului preșcolar se face în cea mai mare măsură de către educatoare. Scopul evaluării este măsurarea şi aprecierea cunoştinţelor, priceperilor şi deprinderilor dobândite de preşcolari. Noul Curriculum pentru învățământul preșcolar prevede ca la începutul anului școlar să se desfășoare evaluarea inițială a copiilor din grupă.
Evaluarea inițială, prin funcţia ei diagnostică şi prognostică, constă în cunoașterea potențialului de învățare al copiilor la intrarea în grădiniță sau în momentul integrării lor în diferite categorii de vârstă, a premiselor de la care pornim pentru a putea proiecta activitățile de învățare și pentru a putea anticipa rezultatele.
Evaluarea este un proces didactic complex, care se realizează cu ajutorul unor metode adaptate strategiilor didactice specifice învățământului preșcolar, printre care: metoda observației, metoda consemnării grafice a preferințelor, metoda consemnării grafice a progreselor copiilor.
Metoda observației constă în surprinderea și consemnarea elementelor definitorii pentru dezvoltarea copilului. Rezultatele observației se materializează în aprecieri directe cu valoare evaluativă sau în consemnări în scris a unor date care ne oferă informații referitoare la tabloul complex al evoluției și dezvoltării copilului. Informațiile obținute prin intermediul observației sunt consemnate într-o fișă a copilului pentru a nu se pierde din memorie cu trecerea timpului, și sunt datate pentru a pune în evidență progresul, regresul sau stagnerea copiilor.
Observația trebuie făcută în contexte naturale cât mai variate, copilul trebuie observat în mediile lui fireşti: în sala de grupă, în timpul jocului în aer liber, în timpul activităţilor extracurriculare, în timpul mesei, la sosirea şi la plecarea din grădiniţă.
Copilul trebuie observat în condiţii cât mai variate în locuri diferite şi în momente diferite, deoarece putem interpreta mult mai ușor un comportament constant care apare în situaţii diferite.
Informaţiile pe care trebuie să le obţinem despre copil prin observație se referă la:
– modul cum acţionează cu obiectele (cum le mânuieşte, dacă le dă o altă utilitate și inventează moduri noi de a le folosi, dacă foloseşte o varietate de materiale sau le preferă doar unele);
– modul cum interacţionează cu ceilalţi (cu educatoarea, cu colegii de grupă, cu personalul grădiniței);
– modul de comunicare verbală/ noverbală, dacă are iniţiativă în comunicare, capacitate de autocontrol, capacitate de a-și exprima emoţiile precum şi de a le înţelege pe a celorlaţi;
– relaţiile în cadrul grupului social (dacă se joacă cu copiii, ce roluri preferă, dacă iniţiază jocuri, cu ce copii preferă să se joace). Atunci când observăm copiii este important să avem un scop și să stabilim comportamentele care ne interesează.
De asemenea este important să avem tot timpul la îndemână un carnețel și instrumente de scris pentru a nota cât mai exact faptele observate iar apoi să înregistrăm notițele în caietul de observații.
O altă metodă de evaluare este metoda consemnării grafice a preferințelor prin evidențierea zonelor de interes, a preferinșelor copilului dar și a domeniilor la care el întâmpină dificultăți. Pentru aceasta trebuie să existe modele grafice simple pentru fiecare copil în care să se noteze activitățile la care el a participat active sau cele față de care manifestă dezinteres.
Metoda consemnării grafice a progreselor copiilor. Această metodă oferă posibilitatea de a urmării progresul copilului în dezvoltarea socială, fizică, emoțională și intelectuală și de a face o comparație între valorile inițiale și cele înregistrate la o data ulterioară. Instrumental care stă la baza educatoarei în aplicarea acestei metode este „Fișa pentru aprecierea prograsului individual al copilului”. Aceste metode îmbinate cu probele standardizate ne oferă informații utile în conceperea demersului didactic cu scopul de a oferi condiții optime pentru o dezvoltare armonioasă a copilului.
BIBLIOGRAFIE:.
Cristiana Boca (coord.), Jenica Batişte, Vasile Fluieraş; „ Noi repere ale educaţiei timpurii în grădiniţă” modul în cadrul Proiectului Pentru Reforma Educaţiei Timpurii, M.E.C.T. Bucureşti; 2008.
Liliana Ezechil, Mihaela P. Lăzărescu; „Laborator preșcolar: ghid metodologic”; Ed. V&I Integral, București, 2002. 4. Magdalena Dumitrana; „Didactică preșcolară”; Ed. V&I Integral, București, 1998.