PROF. MARIA STOIAN ȘCOALA GIMNAZIALA AUREL VLAICU FETEȘTI – IALOMIȚA

În ultimii ani, în învățământul românesc se vorbea tot mai des de digitalizarea învățării, de informatizarea procesului instructiv-educativ. În acest sens, editurile chiar au făcut un pas înainte, punând la dispoziția cadrelor didactice și a elevilor formatul electronic al manualelor școlare. De la început, acestea au fost privite diferit; unii le-au apreciat, considerând că, prin modul în care au fost concepute, pot contribui la schimbare, atât în conceperea și desfășurarea lecțiilor, cât, mai ales, în rezultatele învățării. Ușor de folosit, echilibrate ca grad de dificultate, cu aplicații interactive și resurse audio-video cu trimitere directă la conținutul lecției, manualele digitale au provocat cadrele didactice să regândească strategia didactică. Astfel, conversația se putea baza pe cunoștințele anterioare ale elevilor, în mod corect și de apreciat, dar și pe elemente de conținut prezentate pe ecran, într-o formă care captează atenția elevilor și contribuie mai eficient la actul învățării. Explozia stelară, ciorchinele, cvintetul pot avea un suport electronic în manualul digital pentru a fi incluse în lecția respectivă, nefiind nevoie decât de a folosi sugestia inserată în manualul tipărit. Filmulețele care însoțesc informațiile teoretice conduc, pe de o parte, la un nivel superior de înțelegere a conținuturilor, pe de altă parte, generează din partea elevilor o suită de întrebări provocate de curiozitate, de dorința de a afla mai mult.
Dacă la nivelul fiecărei clase, cadrul didactic este interesat să descopere și să utilizeze creativ și stimulativ manualul digital, acesta poate deveni o resursă educațională foarte utilă, atât în predare, cât și în evaluare. Trebuie să apreciem faptul că există pe piața educațională soft-uri care însoțesc auxiliarele didactice, sau cu destinație precisă pentru o disciplină, sau pentru un domeniu de interes, sau pentru dezvoltarea unor abilități ori aptitudini, care pot fi utilizate creativ după o verificare atentă și selectare a informațiilor conform conținuturilor pe care educatorul le are în vedere. Filmele și articolele documentare de pe internet sau de la tv, filmulețe de pe canalul Youtube pot reprezenta și ele resurse importante pentru lecții, atât pentru predarea on-line, cât și pentru predarea față în față, atâta timp cât cadrul didactic are în vedere deschiderea către adaptarea metodelor didactice la realitatea timpului pe care îl trăim, îmbinându-le cu mijloace moderne, de actualitate, care reprezintă lumea reală a copiilor sau cea către care ei trebuie să tindă.
Din punctul de vedere al practicianului, trebuie să aduc în discuție aspecte concrete ale procesului instructiv-educativ desfășurat cu elevii. Este evident că trebuie să regândim strategia didactică pentru fiecare lecție, dar mai mult decât atât, trebuie să avem sau să creăm o viziune asupra unor segmente curriculare pe secvențe de timp.
Dintr-o analiză care, cu certitudine, va suporta modificări în timp, se evidențiază faptul că strategia didactică a fiecărei lecții trebuie să genereze un echilibru strategic al unei zile. Dacă pentru activitățile față în față aș adăuga doar faptul că este necesară utilizarea de resurse electronice în combinații cu alte materiale folosite în mod curent, dar într-un mod echilibrat, care să servească metodei și să eficientizeze actul învățării, pentru activitatea în sistem on-line sunt câteva aspecte de ordin tehnic și procedural care necesită atenție. Unul dintre acestea vizează, bineînțeles, resursele educaționale. Aici trebuie să avem în vedere de unde le luăm sau cum le creăm, relevanța lor pentru o secvență didactică sau pentru formarea unei deprinderi/capacități/competențe, valoarea formativă/evaluativă/educativă, durata, momentul în care este integrată în lecție, gradul de înțelegere, nivelul de atractivitate, emoția pe care o provoacă. Pentru a corespunde acestor criterii inițiale, orice resursă descărcată de undeva sau creată trebuie verificată și analizată cu responsabilitate de cadrul didactic, înainte de a fi integrată în proiectul didactic, nicidecum adusă spontan în lecție. De asemenea, este necesar să avem în atenție ca, pe dispozițivele pe care le dețin elevii noștri, aceste resurse să poată fi vizualizate, utilizate într-un mod clar, eficient. Acest lucru depinde de factori externi proiectării realizate de educator.
Este necesară o perioadă de tranziție, de formare și transformare a manierei de proiectare și desfășurare a lecției, indiferent de tipul acesteia, de adaptare a stilului didactic la cerințele predării cu ajutorul tehnologiei informatice. Acest lucru presupune o altă viziune asupra proiectării macro și microcurriculare, asupra strategiei didactice în ansamblul ei. De asemenea, foarte importantă este dezvoltarea abilităților de utilizare și/sau de creare a resurselor educaționale necesare în orice formă de predare sau de evaluare, dar și a competențelor de a lucra pe platforme educaționale, de a utiliza aplicațiile informatice pe care acestea le oferă. Este evident că toate acestea presupun un proces simultan și totodată paralel, pentru că educatorii trebuie să își desfășoare activitatea la clasă și în același timp, dar și în afara programului, să își perfecționeze abilitățile specifice noilor tehnologii. Ca întotdeauna, educatorii au dovedit integritate, decență și sârguință în adaptarea într-un timp cât mai scurt la schimbările sociale, tehnologice, politice sau de orice altă natură. Printr-un efort care va trece în anonimat, la fel vor proceda și în această situație, deoarece este știut că, pentru un om al educației, ceea ce contează este copilul, indiferent de vârsta acestuia.