Ca educatori și cercetători în câmpul educației, trebuie să privim spre viitor. Ciprian Ceobanu
Evaluarea joacă un rol important în procesul de învăţare – atât evaluarea sumativă cât şi formativă oferă informaţii despre progres şi ghidează învăţarea. Evaluarea este esenţială pentru procesul de certificare şi rezultatele sunt utilizate în mai multe feluri pentru a măsura evoluţia şi succesul elevilor, profesorilor, cursurilor sau ale instituțiilor. Datorită importanţei evaluării, s-au dezvoltat diferite tipuri ale acestui tip de proces. Evaluarea, în special când este cuprinsă într-o sarcină sau exerciţiu autentic de învăţare, poate fi de asemenea parte din experienţa învăţării. Evaluarea online a crescut în popularitatea deoarece se crede că va ajuta la administrarea unor volume mari de notare şi adminstrare.
Evaluarea online poate furniza:
mai mare flexibilitate asupra locului, momentului şi modului în care este efectuată evaluarea;
o mai largă gamă de opţiuni elevilor pentru a-şi demonstra cunoştinţele şi abilităţile.
Învăţarea online, prin natura sa, necesită un grad de independenţă al elevilor şi abilitatea de a rezolva probleme. Lucrul în afara şcolii, departe de profesori şi colegi, înseamnă că elevii trebuie să-şi asume responsabilităţi mai mari dacă doresc să reuşească la cursurile online. În plus, există percepţia conform căreia elevii sunt încurajaţi să-şi asume şi mai multe responsabilităţi pentru propriul proces de învăţare pentru a face faţă aşteptărilor angajatorilor şi ale comunităţii. S-a incercat trecerea către abordări mai centrate pe elev în ceea ce priveşte predarea şi învăţarea care încurajează elevii să facă acest lucru. Se pare că acest principiu ar trebui extins şi la evaluare. Autoevaluarea, evaluarea de către colegi, învăţarea prin descoperire, reflecţia şi articularea sunt doar câteva metode prin care elevii sunt încurajaţi să-şi administreze propria învăţare şi evaluare. Alte metode includ opţiuni de discutare a activităţilor de evaluare, mod de prezentare, durată a evaluării şi decizii referitoare la punctaj sau notare. Provocarea care rămâne este aceea de a găsi rezultate măsurabile pentru a demonstra însuşirea competenţelor şi a abilităţilor dorite.
Pentru o evaluare online este necesar să ne orientăm reflecţia asupra metodelor, tehnicilor şi instrumentelor pe care le valorificăm în cadrul demersului evaluativ, astfel încât şi acesta (nu numai actul predării şi al învăţării) să se poată caracteriza prin atributele: atractiv, incitant, stimulativ, eficient.
Este de reținut și faptul că, atâta timp cât metodele de instruire rămân neschimbate, indiferent de mediul de învățare (online sau offline), și rezultatele vor rămâne pe măsură. Acest lucru atrage atenția asupra necesității adaptării din interior a abilităților personale de pedagogie pentru a sprijini în mod activ și dedicat învățarea, atât din partea elevului, cât și a cadrului didactic. Nu trebuie să uităm că utilizarea tehnologiei și a resurselor digitale este doar un alt mijloc – în acord cu tendințele contemporane – prin care educația eficientă poate fi realizată, învățarea devenind deopotrivă un scop și un proces educativ. „Eficiența utilizării computerului este în strânsă relație cu priceperea și creativitatea umană”, afirmă Ceobanu (2016, p. 113), referindu-se deopotrivă la faptul că tehnologia este atât produs al acestor două calități și abilități umane, cât și mijloc de exprimare continuă a lor.
Pentru realizarea cu succes și cu cât mai mare eficiență a demersurilor de predare învățare la distanță utilizând mijloacele tehnologice și digitale, următoarele tehnici le-am selectat ca fiind unele dintre cele mai simple și adecvate contextului în care se realizează interacțiunea educativă (prescolar).
REFLECȚIA PERSONALĂ – simplificat
Metoda reflecției personale poate fi aplicată atât în format adaptat offline (prin fișe de lucru individuale), cât și în format online, în timpul oricărui tip de activitate realizată și pe marginea oricărui tip de subiect. Este o metodă didactică bazată pe limbaj și pe dialog intern care presupune utilizarea gândirii în mod activ în direcția structurării informațiilor și a elementelor experienței educative. Avantajele acestei metode constau în faptul că cimentează păstrarea conținuturilor în forurile de termen lung ale memoriei, precum și că promovează dezvoltarea gândirii critice și evaluative, sintetice și analitice a copiilor. Este, totodată, o metodă ce promovează implicarea activă, atentă și conștientă a elevului în activitatea realizată, facilitând astfel participarea conștientă și responsabilă. Trebuie reținut faptul că este important ca întrebările adresate să fie de tip deschis (deci SĂ NU AIBĂ ca posibilitate de răspuns variante precum DA sau NU) și să stimuleze pe cât de mult posibil gândirea, capacitatea de reflecție autonomă, fără să indice direcții de gândire sau răspunsuri prestabilite.
JOCUL DE ROL
Ca metodă didactică, jocul de rol este în sine o tehnică interactivă, care stimulează gândirea, antrenează imaginația și limbajul, dar mai ales consolidează buna dezvoltare a abilităților de relaționare și de empatie prin transpunerea elevului în „pielea” diferitelor personaje sau roluri jucate. Învățarea bazată pe jocul de rol se construiește în jurul colaborării cu ceilalți „actori”, fiind extrem de utilă în dezvoltarea comportamentelor sociale și a abilităților de comunicare ale elevilor. Important în realizarea acestei metode este, totuși, pregătirea prealabilă, fie direct alături de copii – prezentarea și exersarea rolurilor –, fie alături de părinți, ca parteneri în exersarea rolurilor și, eventual, în realizarea activităților ce însoțesc punerea piesei în act (costumație, posibilă recuzită etc.).
Totodată, și asemenea metodei anterioare, trebuie avute în vedere particularitățile copiilor, disponibilitățile lor cognitive, energetice, afective și motivaționale, astfel încât realizarea activității să fie mai mult joc, iar bucuria descoperirii mai mult decât un demers sec, rigid și tehnic de învățare.
REFERINȚE BIBLIOGRAFICE
TEHNICI DE PREDARE LA DISTANȚĂ – suport de curs pentru cadrele didactice din învățământul preșcolar – Cronica de Psihologie și Brainstorming Consulting
Ceobanu, C. (2016). Învățarea în mediul virtual. Iași: Polirom.