Evaluarea este o parte importanta a invaţarii. Daca predarea se poate realiya cu uşurinţă evaluarea trebuie să şină cont de cele trei caracteristici esențiale ale evaluării: să fie continuă, completă și corectă.
În mare parte în literatura de specialitate formele de evaluare sunt structurate în:
metode tradiționale: probe orale, probe scrise, probe practice;
metode complementare (moderne): observarea sistematică a comportamentului, referatul/eseul, proiectul, portofoliul, autoevaluarea.
A se preciza că nu am identificat în literatura românească o metodă modernă de evaluare cu ajutorul calculatoarelor, chiar dacă aceasta este tratată de multe ori ca suport al evaluării în multe articole. În continuare voi încerca să fac abstracție de la electronic.
În oricare din formele de evaluare prezentate, în momentul realizării structurii testului de verificare trebuie să avem în vedere corelarea conținutului cu obiectivele învățării: cunoaștere, înțelegere, aplicare, analiză, sinteză, evaluare, aptitudini și deprinderi.
După elaborarea testului acesta trebuie validat. Validitatea testului recunoaște dacă acesta măsoară ceea ce este destinat să măsoare
Conținut: cunoașterea conținutului;
Construct: inteligența, creativitatea, capacitatea de a rezolva probleme;
Concurență: verifică dacă are cunoștințe și din alte domenii conexe concurente;
Predictivă: dacă va putea folosi acele cunoștințe în materii viitoare;
Fidelitatea testului – obținerea de rezultate constante în cazul aplicărilor succesive;
Obiectivitatea – gradul de apreciere între diferiți evaluatori independenți;
Aplicabilitatea – concordanța dintre forma și conținutul testului.
Menționez că validitatea testului este un proces care poate produce rezultate corecte abia după mai multe cicluri de examinare. În istoria evaluărilor mele on-line, am încercat de multe ori să asigur că testul a fost obiectiv și fidel prin compararea graficelor de tip Gauss aplicate pe rezultate obținute de diferite generații de studenți.
În cadrul instruirii asistate de calculator se impune regândirea materialului de învățământ, conceperea și scrierea mai multor versiune de soft educațional, testarea lor pe serii de subiecți și apoi desprinderea concluziilor privitoare la eficiența softului respectiv,dar oare aveam suficient timp să pregătim astfel de instrumente atunci cand trecerea invatarii, predarii şi evaluarii se face într-un timp f scurt.
Un avantaj in folosirea evaluarii pe calculator este că , evaluarea este făcută instantaneu, evaluatul primind un punctaj pe loc. Este o evaluare brută, cu un feedback insuficient, deoarece comunicarea notei nu oferă nici un indiciu explicativ cu privire la natura greșelii sau a cauzei acesteia. Însă tocmai acest fapt poate declanșa noi eforturi de învățare/înțelegere.
În scurta perioadă in care am folosit evaluarea on line am utilizat comunicarea prin Skype şi Zoom , iar în această perioadă Google Classroom și Microsoft Team.
Pentru gestionarea claselor rămân la aprecierea că cel mai util la ora actuală este, Google Classroom și Microsoft Team.
Orice instrumente de e-learning și de comunicare ai folosi consider că prezenta in fata calculatorului mă face să obosesc mai repede si pentru a mă face inţelească consum mai multe resurse decă în mod normal şi imi lipseste interacţiunea directă.
In on line problema evaluarii consta in identificarea identitatii persoanei care sustine evaluarea.acest lucru se observa la instrumentele gratuite care nu folosesc conturi institutionale.Evaluarea trebuie să fie completă, continuă și corectă, pentru că rezultatele evaluării sunt folosite ulterior pentru beneficii specifice sistemului: burse, cămine, tabere, premii și altele,iar pentru a fi corectă, toți participanții la proces trebuie să fie conștienți de acele lucruri. Poate utilizarea unui cont de aces unic va face evaluarea corecta. După opinia mea, doar platformele în care utilizatorul se conectează cu credențiale instituționale (matricol și parolă gestionată centralizat) sunt suficient de sigure pentru a permite evaluarea de la distanță.
Oricât de performant sau prietenos ar fi o aplicație de evaluare on-line, aceasta nu poate înlocui pe deplin multiplele acțiuni ale feedback-ului învățării, acțiuni inițiate prin microdeciziile educatorului.
BIBLIOGRAFIA
Cucoș, C., Teoria și metodologia predării, Editura Polirom, Iași, 2010, ISBN: 978-973-46-0936-9
Tănase, M., Evaluarea – componentă esențială a procesului instructiv-educativ, Brașov, 2011, ISBN 911836, https://tanaseexpert.files.wordpress.com/2011/11/evaluarea-componenta-esentiala-a-procesului-instructiv-educativ1.pdf