PROF. MOCANU MARICELA GRADINITA PP NR. 5 LUGOJ

Educația timpurie corespunde unui stadiu de maximă flexibilitate şi receptivitate la influenţele educative, este momentul în care se pun bazele personalităţii copilului şi se structurează principalele instrumente şi capacităţi de bază care facilitează învăţarea şcolară şi non-şcolară. De aceea trebuie accentuat caracterul formativ-educativ al învăţământului, care să ţină seama de interesele şi de nivelul de dezvoltare al copilului. Mai ales acum, când schimbările din viaţa socială sunt atât de rapide, important este nu ,,cât” ştiu, ci ,,ce” anume şi ,,cum” aplică ceea ce ştiu . Este vârsta la care ei pot acumula cunoştinţe noi tot timpul, iar influenţele mediului au un rol foarte important în asigurarea unei experienţe complexe şi variate. Atunci când copiii îşi satisfac curiozitatea, ei acumulează mai uşor noi informaţii şi învaţă să tragă propriile concluzii.
În grădiniţă a fost adoptată şi aplicată metoda proiectelor,strategie modernă de organizare şi conducere a procesului instructiv- educativ, care promovează educaţia individualizată, cu multiple valenţe formative, în funcţie de ritmul propriu de dezvoltare a fiecărui copil, de cerinţele şi de nevoile sale.
În cadrul acestei metode activitatea este centrată pe copil. Acum el nu mai este obiect, ci subiect al educaţiei, este în centrul învăţării, este îndrumat să descopere singur ceea ce se află în jurul său.
Dacă în învăţământul tradiţional educatoarea propune temele şi predă cunoştinţele, copiii fiind nevoiţi să memoreze mecanic informaţiile transmise, prin această nouă metodă preşcolarii sunt ajutaţi să înveţe singuri şi să aplice informaţiile asimilate. Adultul are rolul unui ghid care respectă ruta individuală a dezvoltării copilului şi, în acelaşi timp, devine un partener pentru micuţi, învaţă să-i asculte, poartă discuţii libere despre ceea ce îi interesează. Educatoarea trebuie să accepte că ,, deplasarea” în spaţiul educaţional dă posibilitatea copiilor de a investiga şi de a găsi răspunsuri la propriile întrebări.
Metoda proiectelor prezintă şi alte avantaje:
acordă atenţie sporită colaborării cu părinţii, realizând un adevărat parteneriat pentru educaţie;
oferă condiţii de învăţare eficientă pentru toţi copiii din grădiniţă, conduce la optimizarea căilor pentru un învăţământ şcolar eficient;
solicită competenţa profesională a fiecărui cadru didactic.
 Evaluarea prin metoda proiectelor permite o apreciere complexă a capacităţilor şi cunoştinţelor preşcolarilor identificând calităţi individuale ale acestora.. Se poate realiza în momentul în care educatoarea sesizează că nu mai există interes pentru temă.
Prin metoda proiectelor, evaluarea copiilor verifică formarea următoarelor lor capacităţi şi cunoştinte:
-însuşirea unor tehnici de investigaţie/căutare şi utilizare a ,,bibliografiei” (dicţionare ilustrate, atlase, albume, cărţi pentru copii etc.), a calculatorului, a unor aparate de laborator;
-găsirea de soluţii de rezolvare simple şi originale a unor probleme;
-colectarea, sortarea, inventarierea, pregătirea, manipularea materialelor de lucru;
-implicarea în rezolvarea situaţiilor apărute;
-aplicarea de soluţii la situaţii noi;
-prezentarea concluziilor pe baza ,,notiţelor” din timpul ,,muncii de teren”;
-capacitatea de a observa şi a-şi alege metode de lucru, colaboratorii/echipa;
-capacitatea de a compara şi măsura rezultatele la care ajunge el însuşi, faţă de cele iniţiale (autoapreciere);
-capacitatea de a utiliza tehnici simple de muncă practică;
-capacitatea de a-şi utiliza cunoştinţele în contexte noi.
Pentru o evaluare cât mai corectă se stabileşte, în funcţie de natura activităţilor de învăţare, strategia de evaluare, respectiv:
1.Ce evaluăm – lista de întrebări, proiectul, procesul de învăţare, partenerii;
2.Cum evaluăm – forme de evaluare;
3.Rolul educatoarei – de partener, de ghid, de evaluator continuu şi la sfârşit de proiect;
4.Stabilirea standardelor de evaluare.
Educatoarea îşi impune amprenta asupra tuturor operaţiilor evaluării prin propria-i personalitate, prin elaborarea instrumentelor de evaluare, prin capacitatea de a discerne esenţialul şi de a înţelege subiecţii examinaţi. Obiectivitatea, corectitudinea evaluării depind de competenţa şi forma-rea ei profesională .De fapt, rezultatele obţinute nu sunt cele redate în grafice sau cuprinse în scheme, ele se manifestă în viaţa de zi cu zi a copilului, în comportamentul, atitudinea, relaţiile sale cu cei din jur şi cu mediul înconjurător, experienţele acumulate oferindu-i acestuia satisfacţia de ,, a fi învingă-tor”.
Evaluarea prin metoda proiectelor la vârste timpurii poate fi utilizată în toate formele ei ( iniţială, continuă, sumativă ), însă, datorită duratei mari de timp în care se derulează proiectul, poate fi un bun instrument pentru evaluarea sumativă, implicând şi multe elemente de autoevaluare. Astfel, proiectul poate fi privit atât ca desfăşurare propriu- zisă a procesului învăţării, cât şi ca produs final al acestuia.
Concluziile de la finalizarea proiectului trebuie să fie anunţate copiilor, dar şi părinţilor. Copiii vor fi ajutaţi să revadă şi să evalueze etapele şi fazele principale ale investigaţiilor, să selecteze materialul care va exprima cel mai curat ,,povestea” proiectului lor. Ajutaţi de educatoare, copiii vor găsi, cu siguranţă, idei originale de realizare a invitaţiilor ( scrisori de mulţumire, invitaţii decorate de ei, afişe), precum şi pentru desfăşurarea cât mai atractivă a festivităţii. Copiii pot prezenta povestea proiectului şi sub formă combinată, de joc dramatic, povestire, expuneri, de albume, înregistrări audio şi video. Pentru obţinerea unui spectacol reuşit, educatoarea trebuie să menţină o permanentă colabo-rare între preşcolari. Reprezentarea finală a temei investigate în cadrul proiectului de cercetare poate fi concretizată printr-o activitate practică sau artistică a copiilor, în care ei vor folosi cunoştinţele acumulate în decursul investigaţiilor.
 
BIBLIOGRAFIE:
*V. Preda, Metoda proiectelor la vârste timpurii, Ed Miniped, Bucureşti, 2005
*M.Ciobotaru, Ş. Antonovici, M. Popescu, D. Fenichiu, Aplicaţii ale metodei proiectelor, Ed. CD Press, Bucureşti, 2005
*Revista Învăţământului Preşcolar, Nr.3/4 2006