Ceea ce se întâmplă în această perioadă este o provocare pentru majoritatea carelor didactice deoarece, nu am anticipat și nu ne-am pregătit pentru așa ceva.
Desfăşurarea orelor în online a trebuit aplicată urgent, fără a putea exersa eficienţa unor tehnici, a unor platform asupra actului educative.
Pe tot parcursul verii am încercat verificarea mai multor platforme gratuite cum ar fi, google classroom, classdojo şi zoom, încercând să descopăr avantaje, tehnici şi să îmi formez cele mai bune deprinderi pentru a lucra în oline, dar şi pentru a fi cât mai eficiente pentru stilul meu de predare şi cel de învăţare al elevilor mei. Separat nici una nu m-a mulţumit întru totul, însă din fiecare am încercat să iau ce mă ajută.
După prima perioadă de cursuri on-line, pot afirma că instrumentele gratuite folosite pentru predare sunt suficient de mature pentru a ne asigura continuitatea pe un termen scurt și mediu. Pentru învățare, conținutul on-line dar și filmulețele de pe Youtube pot fi îndeajuns pentru a oferi evaluatului șansa de a se pregăti.
Pentru a evalua activitatea în online atât profesorul cât și întreg sistemul educațional trebuie să asigure cele 3C caracteristici esențiale ale evaluării: să fie continuă, completă și corectă.
Aşa cum o întrebare a cărei răspunsuri se găsesc în alte și multe alte întrebări, dar mai ales în funcțiile procesului de evaluare a mediului educațional ca o complexitatea sa, Alain Kerland consideră că evaluarea se face pornind de la următoarele întrebări cheie:
Pentru ce se face evaluarea (care sunt funcțiile acesteia)?
În raport cu ce se (care este sistemul de referință, care sunt criteriile evaluării)?
Pentru cine (care sunt destinatarii evaluării)?
Ce se evaluează (conduite, rezultate, procese, evoluții)?
Cu ajutorul căror instrumente și prin ce proceduri se face evaluarea?
Nu pot aici să nu amintesc etapele evaluării cum ar fi verificarea, măsurarea și notarea, dar şi formele acesteia, cele mai generale metode tradiționale: probe orale, probe scrise, probe practice şi metode complementare (moderne): observarea sistematică a comportamentului, referatul/eseul, proiectul, portofoliul, autoevaluarea.
În oricare din formele de evaluare prezentate, în momentul realizării structurii testului de verificare trebuie să avem în vedere corelarea conținutului cu obiectivele învățării: cunoaștere, înțelegere, aplicare, analiză, sinteză, evaluare, aptitudini și deprinderi.
După elaborarea testului acesta trebuie validat. Validitatea testului recunoaște dacă acesta măsoară ceea ce este destinat să măsoare
Conținut: cunoașterea conținutului;
Construct: inteligența, creativitatea, capacitatea de a rezolva probleme;
Concurență: verifică dacă are cunoștințe și din alte domenii conexe concurente;
Predictivă: dacă va putea folosi acele cunoștințe în materii viitoare;
Fidelitatea testului – obținerea de rezultate constante în cazul aplicărilor succesive;
Obiectivitatea – gradul de apreciere între diferiți evaluatori independenți;
Aplicabilitatea – concordanța dintre forma și conținutul testului.
Nici unul din instrumentele de mai sus nu este în schimb dedicat metodelor complete de evaluare. Ca o analiză a acestora pe metodele de evaluare pot spune că pentru probele orale putem folosi fără nici o problemă comunicarea video-audio unu la unu, sau pur și simplu camerele web în grupurile de meet sau Zoom, în care evaluatul să poată expune răspunsul la o întrebare sau o lecție învățată. În acest context probele scrise ies din discuție pentru instrumentele on-line. Inclusiv partea de teze scrise nu mai este aplicabilă. Probele practice doar dacă au aplicabilitate în mediul electronic.
Din metodele moderne, nu am nici o idee cum s-ar putea face observarea și autoevaluarea în mediul on-line. Pentru referate și proiecte putem folosi instrumente de management al conținutului pentru încărcarea acestora și evaluarea ulterioară de către profesor. Sau putem folosi clasicul e-mail pentru transmiterea spre evaluare a acestora. Dacă vorbim despre proiecte aplicate (modele, schițe, etc.) elevul poate filma prezentarea acestora și o poate posta on-line de asemenea.
Instrumentele de evaluare on-line ne pun la dispoziție o gamă largă de posibilități de evaluare, uneori tehnica fiind mult mai pregătită decât suntem noi dispuși să explorăm. Pe lângă recomandările descrise mai sus pentru elaborarea testelor, on-line-ul pune la dispoziția evaluatorilor un set de standarde și specificații dedicate instruirii asistate de calculator. Persopnal folosesc crearea de tese în google classroom, unde pot explica fiecărui elev tot ce a greşit sau ce a făcut bine, de asemenea părinţii au acces la tot ce se lucrează.
Pentru a crește gradul de corectitudine a unei evaluări de tip test în on-line, în formatul grilă, o soluție de e-learning trebuie să poată pună la dispoziția creatorului de teste următoarele funcționalități esențiale:
Definirea și gruparea întrebărilor pe categorii ;
Alocarea dinamică în teste a întrebărilor de pe diferite categorii;
Dispunerea aleatorie a întrebărilor și variantelor de răspuns în test;
Definirea diferitelor tipuri de întrebări în categorii: cu un singur răspuns, cu răspunsuri multiple, răspunsuri scurte și multe alte variante;
Programarea testelor la anumite intervale orare;
Limitarea timpului pentru execuția unui test în funcție de numărul de întrebări și de nivelul de dificultate, validat în prealabil
O evaluare în online nu poate înlocui pe deplin multiplele acțiuni ale feedback-ului învățării, oricât de mult am vrea să adaptăm conţinuturile şi cât de prietenoase să le concepem, însă ea ne ajută să stabilim nişte indicatori, să realizăm anumite minusuri şi să încercăm să trasăm cât mai clar linile pe care dorim să se producă învăţarea.
BIBLIOGRAFIE:
Cucoș, C., Teoria și metodologia predării, Editura Polirom, Iași, 2010,
Florea, N.M., Valorificarea evaluărilor privind rezultatele școlare pentru ameliorarea procesului didactic, Editura ArsAcademica, March 2010,
Tănase, M., Evaluarea – componentă esențială a procesului instructiv-educativ, Brașov, 2011