1. Proiectul – reprezintă „o metodă complexă de evaluare, individuală sau de grup, recomandată profesorilor pentru evaluarea sumativă.” (Cucoş, 2008). Elaborarea proiectului necesită o perioadă mai mare de timp (câteva zile sau câteva săptămâni) şi poate fi sarcină de lucru individuală sau de grup.
În utilizarea acestei metode se parcurg următoarele etape:
1. Stabilirea temelor pentru proiect (pot fi implicaţi şi elevii dacă le este deja familiar acest tip de activitate).
2. Stabilirea şi precizarea perioadei de realizare a proiectului.
3. Familiarizarea elevilor cu exigenţele specifice elaborării unui proiect.
4. Planificarea activităţii (individuale sau de grup) – formularea obiectivelor proiectului; – constituirea grupelor de elevi (dacă este cazul); – distribuirea/alegerea subiectului de către fiecare elev/grup de elevi; – distribuirea/asumarea responsabilităţilor de către fiecare membru al grupului; – identificarea surselor de documentare.
5. Desfăşurarea cercetării/colectarea datelor.
6. Realizarea produselor/materialelor.
7. Prezentarea rezultatelor obţinute/a proiectului.
8. Evaluarea proiectului
Este indicat ca profesorul să le recomande elevilor ca în realizarea proiectului să respecte următoarea structură (adaptare după Stoica, 2001):
a. Pagina de titlu (include tema proiectului, numele autorului/autorilor, şcoala, clasa, perioada de realizare);
b. Cuprinsul (se precizează titlurile capitolelor şi subcapitolelor);
c. Introducerea (se fac referiri la importanţa temei, cadrul conceptual şi metodologic);
d. Dezvoltarea elementelor de conţinut prezentate în cuprins;
e. Concluzii;
f. Bibliografie;
g. Anexe.
Pe parcursul realizării proiectului, cadrul didactic oferă suport şi consultaţii elevilor în desfăşurarea cercetării, în colectarea datelor necesare şi poate efectua evaluări parţiale.
Evaluarea proiectului implică atât raportarea la calitatea produsului, cât şi la calitatea procesului, a activităţii elevului. În acest sens, este necesar ca profesorul să formuleze criterii clare, susceptibile de a asigura o evaluare obiectivă, şi să le comunice elevilor.
Avantaje ale utilizării proiectului:
este, în acelaşi timp, o metodă eficientă de evaluare, dar şi o metodă de învăţare interactivă;
plasează elevul într-o situaţie de cercetare autentică;
cultivă responsabilitatea pentru propria învăţare şi rezultatele acesteia;
asigură implicarea tuturor elevilor în realizarea sarcinilor propuse;
facilitează abordările de tip inter- şi transdisciplinar;
promovează interevaluarea/autoevaluarea şi interînvăţarea;
oferă posibilitatea aprecierii unor rezultate de diverse tipuri (cunoştinţe, capacităţi, abilităţi);
permite exersarea şi evaluarea capacităţii de a observa; capacităţii investigative;
capacităţii de analiză, sinteză, comparaţie, generalizare şi abstractizare;capacităţii de a utiliza tehnici specifice de muncă intelectuală; capacităţii de a utiliza, asocia, transfera diverse cunoştinţe; capacităţii argumentative; capacităţii de a realiza un produs etc ; asigură dezvoltarea competenţelor de relaţionare, a competenţelor de comunicare;
stimulează creativitatea;
facilitează dezvoltarea încrederii în propriile forţe etc..
Limite ale utilizării proiectului ca metodă de evaluare:
apariţia unor conflicte între elevi (în condiţiile elaborării în grup a proiectelor);
minimalizarea rolului profesorului etc..
5. Portofoliul – e „o metodă de evaluare complexă, longitudinală, proiectată într-o secvenţă mai lungă de timp, care oferă posibilitatea de a se emite o judecată de valoare, bazată pe un ansamblu de rezultate.” (Cucoş, 2008).
„Raportul de evaluare” (portofoliul), apreciază prof. I. T. Radu, „constituie nu atât o metodă distinctă de evaluare, cât un mijloc de valorizare a datelor obţinute prin evaluări realizate.” (2000).
Portofoliul reprezintă „un veritabil „portret pedagogic” al elevului relevând: nivelul general de pregătire, rezultatele deosebite obţinute în unele domenii, ca şi rezultatele slabe în altele, interese şi aptitudini demonstrate, capacităţi formate, atitudini, dificultăţi în învăţare întâmpinate ş.a.m.d.” (Radu, 2000).
Portofoliul este un instrument utilizat în cadrul evaluării sumative, care permite estimarea progresului în învăţare al elevului prin raportare la achiziţiile realizate în perioade de timp mai mari (semestru, an şcolar sau chiar ciclu de învăţământ).
Structura unui portofoliu, consideră A. Stoica (2001):
„poate fi exclusiv o sarcină a profesorului, în sensul că ele este cel care stabileşte scopul, contextul, realizează proiectarea lui, formulează cerinţele standard şi selectează produsele reprezentative ale activităţii elevilor sau poate implica şi contribuţia elevilor în modul în care acesta se construieşte: elevii pot alege anumite instrumente de evaluare sau eşantioane din propria activitate, considerate semnificative din punct de vedere al calităţii lor.”
Astfel, un portofoliu poate conţine : fişe de informare şi documentare independentă, referate, eseuri, creaţii literare proprii, rezumate, articole, pliante, prospecte, desene, colaje, postere, teme, probleme rezolvate, schiţe, proiecte şi experimente, date statistice, curiozităţi, elemente umoristice referitoare la tematica abordată, teste şi lucrări semestriale, chestionare de atitudini, înregistrări audio/video, fotografii, fişe de observare, reflecţii ale elevului pe diverse teme, decupaje din reviste, reproduceri de pe internet; liste bibliografice şi comentarii cu privire la anumite lucrări, hărţi cognitive etc..
Avantajele utilizării portofoliului: permite aprecierea unor tipuri variate de rezultate şcolare şi a unor produse care, de regulă, nu fac obiectul niciunei evaluări; evidenţiază cu acurateţe progresul în învăţare al elevilor prin raportare la o perioadă mai lungă de timp; facilitează exprimarea creativă şi manifestarea originalităţii specifice fiecărui elev; determină angajarea şi implicarea efectivă a elevilor în demersul evaluativ; permite identificarea punctelor forte ale activităţii fiecărui elev, dar şi a aspectelor ce pot fi îmbunătăţite; constituie repere relevante pentru demersurile de diferenţiere şi individualizare a instruirii; cultivă responsabilitatea elevilor pentru propria învăţare şi pentru rezultatele obţinute; nu induc stări emoţionale negative, evaluarea având ca scop îmbunătăţirea activităţii şi a achiziţiilor elevilor; facilitează cunoaşterea personalităţii elevului şi autocunoaşterea;
Contribuie la: dezvoltarea capacităţii de autoevaluare; formarea şi dezvoltarea competenţelor metacognitive; dezvoltarea capacităţii de a utiliza tehnici specifice de muncă intelectuală; dezvoltarea capacităţii de a utiliza, asocia, transfera diverse cunoştinţe; dezvoltarea capacităţii argumentative; dezvoltarea capacităţii de a realiza un produs; dezvoltarea competenţelor de comunicare; dezvoltarea încrederii în propriile forţe etc..
Dezavantajele utilizării portofoliului: dificultăţi în identificarea unor criterii pertinente de evaluare holistică; riscul preluării unor sarcini specifice elaborării portofoliului de către părinţi etc..
BIBLIOGRAFIE:
1. Cucoş, C.. ( 2008). Teoria şi metodologia evaluării. Iaşi: Editura Polirom.
2. Radu, I.T.. (2000). Evaluarea în procesul didactic. Bucureşti: E.D.P.
3. Stoica, A. (coord.). (2001). Evaluarea curentă şi examenele. Ghid pentru profesori. Bucureşti: Editura ProGnosis.