PROF. PRESC. ISZLAI REKA GRADINITA CU PROGRAM PRELUNGIT, NR. 10 GRUPA MARE

„Un copil care nu vrea să se joace este un copil a cărui personalitate nu se afirmă, care se mulţumește să fie mic şi slab, o fiinţă fără mândrie, o fiinţă fără viitor.” (Chateau, 1972, 19-34)
 
Jocul a fost considerat de majoritatea specialiştilor ca fiind o caracteristică a vârstei de creştere, a copilăriei. În acelaşi timp, se recunoaşte caracterul universal al jocului, adică faptul că jocurile însoţesc întreaga ontogeneză umană. Jocul satisface în cel mai înalt grad trebuinţele copilului: de acţiune, de mişcare, de exprimare. În joc totul este permis, totul devine posibil. Jocul este un mijloc de exersare a gândirii şi a unor deprinderi, de cunoaştere şi autocunoaştere, mijloc de învăţare, cale de relaxare şi distracţie, este un mijloc de socializare dar şi un mod de exersare şi exprimare a originalităţii şi creativităţii.
În instituţiile de învăţământ, jocul este folosit ca mijloc de instruire, educare şi evaluare de unde şi denumirea de joc didactic, pe care acesta o primeşte în literatura pedagogică de specialitate. Sub această denumire şi înţeles ca atare, jocul este folosit în activitatea instructiv-educativă pentru a forma sau consolida anumite cunoştinţe, priceperi şi deprinderi. Ponderea activităţii de joc în grădiniţă este cu atât mai mare cu cât grupa este mai mică, această dimensiune progresivă fiind explicată prin faptul că, odată cu creşterea, copilul poate participa la activităţi de învăţare şi fără ajutorul jocului.
Jocul este activitatea care dă specific preşcolarităţii. Rolul si importanţa jocului didactic constă in faptul ca el facilitează procesul de asimilare, fixare, consolidare si verificare a cunoştinţelor, iar, datorită caracterului sau formativ, influentează dezvoltarea personalităţii copilului.
 Prin joc, copilul devine interesat de activitatea care se desfăşoară; cei timizi devin cu timpul mai volubili, mai activi, mai curajosi si primesc mai multă încredere in propriile capacităţi, mai multă siguranţă şi rapiditate în răspunsurile pe care le elaborează.
Datorită conţinutului şi a modului de desăşurare, jocurile didactice sunt mijloace eficiente de activizare a întregului colectiv al grupei, dezvoltând spiritul de echipă, de într-ajutorare; de asemenea, se formează si se dezvoltă unele deprinderi practice elementare si de muncă organizată.. Faptul că între ei se creează o stare de competiţie îi determină să-şi amplifice dorinţa de cunoaştere. Jocul, are rolul de a dinamiza gândirea, imaginaţia, creativitatea copiilor. Copilul participă activ la propria formare, achiztionând cunoştinţe, formându-şi aptitudini si comportamente.
Jocul didactic trebuie să aibă un conţinut şi o structură bine organizată, subordonate particularităţilor de vârstă şi sarcinii didactice.Trebuie să se desfăşoare după anumite reguli sub directă supraveghere a educatoarei.
 Deseori, jocul didactic este folosit cu succes în acele tipuri de activităţi care sunt dedicate recapitulării, constituind si un reper de evaluare pentru educatoare, evaluare, pe care preşcolarii o conştientizează mai puţin decât in cazurile stricte de evaluare anunţate.
 Practic, in toate situaţiile, pentru ca jocul didactic să dea rezultate optime, una dintre condiţiile esenţiale este buna pregătire a lui. Oricare ar fi tipul de joc, acesta impune cadrului didactic respectarea anumitor etape si cerinţe metodice. Prioritar, este vorba despre exigentele legate de proiectarea si organizarea jocului, despre explicarea si fixarea regulilor de joc, precum si despre desfăşurarea propriu-zisă a jocului didactic.
În finalul jocului cadrul didactic trebuie să sublinieze că toţi copiii sunt câştigători, dar pe primul loc se află aceia care au rezolvat cel mai bine cerinţele date. Orice recompensă, cât de neînsemnată, pentru adulţi, este pentru preşcolari un motiv de mândrie, constituind în acelaşi timp o modalitate prin care se dezvoltă motivaţia pentru învăţare. Copiii vor dori să înveţe mai bine, să cunoască mai multe despre temele propuse pentru a fi recompensaţi, felicitaţi în faţa altor preşcolari. Prin urmare, motivaţia pentru învăţare se dezvoltă de la cele mai mici vârste, mai întâi prin aprecierile verbale asupra activităţii la grupă, apoi prin întreceri, jocuri, concursuri, toate acestea organizate cu scopul de a verifica capacităţi şi comportamente dobândite pe parcursul procesului educativ. Ca şi la lecţia în şcoala primară, jocul didactic, ca activitate instructiv-educativă în programul grădiniţei, trebuie să îndeplinească o serie de cerinţe privind organizarea, conducerea şi evaluarea acestei activităţi. Din activitatea practică desfăşurată la catedră, din studiul experienţei dobândite, am constatat că jocul didactic poate fi introdus în orice moment al lecţiei, pentru înţelegerea unor noţiuni, pentru consolidarea cunoşinţelor, în evaluarea formativă şi iniţială.
De aceea consider că jocul didactic este o formă de activitate plăcută şi atractivă pentru elevii de vârstă şcolară mică. I-am urmărit pe copii în timpul jocului şi am citit în ochii lor bucurie şi satisfacţie; am văzut născând în ei dorinţa de ieşire din anonimat, de autodepăşire, am observat în jocul lor competitivitate, fantezie, perseverenţă, spontaneitate, sporirea socializării şi mi-am dat seama de impactul puternic pe care jocul didactic îl are asupra lor.
 „Jocul este o acţiune sau o activitate efectuată de bună-voie, înăuntrul unor anumite limite stabilite, de timp şi de spaţiu, şi după reguli acceptate de bunăvoie, dar absolut obligatorii, având scopul în sine însăşi şi fiind însoţită de un anumit sentiment de încordare şi de bucurie şi de ideea că «este altfel» decât în viaţa obişnuită.” (Jan Huizinga)
 
BIBLIOGRAFIE:
1.Dumitriu Constanţa, „Psihopedagogia jocului”, Editura Alma Mater”, Bacău, 2011;
2.Aprodu Diana, Hussar Elena, „Şcoala incluzivă-şcoala europeană”, Editura Casei Corpului Didactic, Bacău, 2007;
3.Tribuna învăţâmântului: Joc, învăţare, timp liber şi educaţie
4.Cotuna, Rafila Locul şi rolul jocului didactic în învăţare, Revista Învăţământul primar nr. 3-4, Editura Miniped, Bucureşti 2005
5.. Ionescu, Miron, Radu, Ioan Didactica modernă, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2005
6.. Pânişoară, I. Comunicarea eficientă, Ed. Polirom, Iaşi. 2003
7. Schaffer, H.R. Introducere în psihologia copilului, Editura ASCR, Cluj-Napoca 2005
8. Stoica, Ana, Creativitatea elevilor, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti 1983