„Orice cunoştinţă oricât de abstractă ar fi, o putem utiliza la orice vârstă cu condiţia de a o traduce în limbajul gândirii copilului.” (J.S. BRUNER)
Evaluarea nivelului de pregătire a copilului are un rol esenţial, întrucât constituie o modalitate obiectivă de punere în evidenţă a randamentului obţinut şi reprezintă un mijloc important de învăţare, cât şi al celei de instruire, furnizând totodată informaţia necesară pentru adaptarea pe baze ştiinţifice a unor măsuri de ameliorare a acestei activităţi. Aprecierea rezultatelor, în comparaţie cu obiectivele propuse constituie aspectul cel mai important al evaluării, oferind posibilitatea de a culege datele necesare cu privire la dezvoltarea psihofizică a copilului, precum şi date despre nivelul de cunoştinţe şi deprinderi ale acestuia. Se urmăreşte prin aceasta, să se realizeze însuşirea tematicii, sistematizarea şi consolidarea celor învăţate anterior. Buna cunoaştere psihologică a copilului e importantă în preşcolaritate cu atât mai mult cu cât la această vârstă, evoluţia e foarte rapidă şi diversificată, iar educarea trebuie să-şi adapteze activitatea la particularităţile copiilor. În activitatea din grădiniţă, actul de evaluare are drept scop măsurarea şi aprecierea cunoştinţelor, priceperilor şi deprinderilor dobândite de copii în cadrul actului educaţional. În acelaşi timp, evaluarea urmăreşte şi aspectele formative ale muncii educatoarei, concretizată în modalităţile de abordare a schimbării, în atitudinile şi comportamentele dobândite de copilul preşcolar prin procesul de învăţământ. Pentru activitatea concretă de evaluare desfăşurată de un cadru didactic, premisele esenţiale sunt: cunoaşterea teoretică şi concretă a particularităţilor copiilor , competenţa scopurilor definite, operaţionalizate a inventarului de performanţe posibile pe care le oferă curriculum-ul oficial. Evaluarea va sluji mai bine obiectivele procesului de învăţământ, dacă va fi integrată în acest proces şi nu se va constitui printr-o activitate anterioară lui. Trebuie integrată în actele de predare – învăţare conducând la ameliorarea și îmbunătățirea lor continuă, deci la îmbunătăţirea performanţelor cu condiţia însă să se respecte anumite cerinţe psihopedagogice: • compararea pregătirii preşcolarilor cu obiectivele specifice fiecărei discipline de studiu şi cu cele operaţionale ale fiecărei activităţi.; nu este permis să predai una şi să ceri la evaluare alta; • formularea unui număr de întrebări care să permită verificarea cunoştinţelor şi deprinderilor esenţiale din materia predată; evaluarea nu este relevantă când constată că un copil ştie bine sau foarte bine doar 1-2 subiecte din materialul supus evaluării; • evaluarea nu trebuie să-i inhibe pe copii, să-i demotiveze ci, dimpotrivă să-i stimuleze să înveţe mai bine.Ca să îndeplinească această cerinţă, evaluarea trebuie concepută şi prezentată copiilor ca o sarcină comună firească şi nu ca o sancţiune, ca o sperietoare. În funcţie de specificul vârstei preșcolare metodele de culegere a datelor în vederea evaluării activităţilor din grădiniţă vor fi : observaţia , conversaţia , studiul produselor activităţii , analiza procesului de integrare socială , testul , ancheta.
* Metoda observaţiei – constă în surprinderea şi consemnarea evenimentelor definitorii pentru dezvoltarea copilului. Rezultatele observaţiei se materializează în aprecieri deschise ,directe, cu valoare evaluativă iar apoi pot fi consemnate intr-un protocol de observaţie – o fişe personală a copilului Notările în fişă vor fi datate , pentru a se putea pune mai uşor în evidenţă aspectele evolutive sau unele involuţii , stagnări , regrese , care prin acumulare atrag atenţia asupra urgenţei de a se intervenii ameliorativ şi optimizator.
*Metoda consemnării grafice a preferinţelor – permite prelevarea şi interpretarea datelor obţinute despre fiecare copil prin evidenţierea zonelor de interes , a preferinţelor copilului , dar şi a domeniilor în aport cu care el întâmpină dificultăţi.
* Metoda portofoliului – constă în selectarea , îndosarierea şi păstrarea diferitelor lucrări ale copiilor ( desene , picturi , colaje ) pentru ca mai târziu , pe baza probelor materiale , să se poată face o evaluare de tip cumulativ , care va marca progresele pe care ei le-au realizat într-o unitate mai mare de timp.
*Testele standardizate sunt instrumente de evaluare a performanţelor care vizează modificările produse prin învăţare , în principal în domeniul cognitiv, deci cunoştinţe acumulate, capacităţi intelectuale formate. Ceea ce este esenţial la aceste probe, este faptul că ele permit o evaluare mai obiectivă a performanţelor în învăţare ale copiilor, pe baza unor criterii de apreciere coerente şi explicite. Ele au câteva caracteristici: 1.sunt formate dintr-un grupaj de întrebări,sarcini (itemi) care acoperă o parte a programei; 2.în structura lor vor fi evitate formulările generale; 3.sunt mijloace care se utilizează pentru verificări periodice; 4.asigură condiţii asemănătoare de verificare pentru toţi copiii; 5.presupune un barem de verificare. Modul în care se structurează primele obişnuinţe de învăţare ale copilului este definitorie pentru seriozitatea, angajarea şi succesele lui viitoare în domeniul acestor activităţi.
În concluzie, evaluarea nivelului de pregătire a copilului, este impusă de trei aspecte esenţiale: • respectarea particularităţilor de vârstă şi individuale; • găsirea unor metode şi mijloace adecvate pentru ca evaluarea să contribuie la dezvoltarea personalităţii copilului preşcolar; • să răspundă sarcinii grădiniţei de a pregăti copii pentru integrare cu succes în activitatea şcolară. Un concept educațional numit PLANUL DALTON creat de Helen Parkhurst, influențat de marii gânditori ai educației Maria Montessori și John Dewey are la bază cele mai bune condiții posibile pentru dezvoltarea personală, intelectuală și socială a preșcolarilor, favorizând evaluarea în perechi a copiilor. Scopul acestui concept este promovarea independenței, liberei independenței și a încrederii în sine. Acest concept a fost elaborat în conformitate cu prevederile programei pentru învățământul preșcolar.
Obiective: • Adaptarea/individualizarea activităților la nevoile, interesele și abilitățile fiecărui preșcolar; • Promovarea independenței și siguranței de acțiune; • Îmbunătățirea abilităților sociale; • Formarea și dezvoltarea sentimentului de responsabilitate față de alții. Rezultatele vizibile la preșcolari: • sunt motivați să rezolve sarcinile de joc și învățare; • devin responsabili pentru propriile acțiuni și decizii; • sunt capabili să-și gestioneze în mod corect timpul; • învață să colaboreze și coopereze cu ceilalți covârsnici.
BIBLIOGRAFIE:
• Cula, L., (coord.), (2009), Aplicarea noului curriculum pentru o educaţie timpurie – o provocare?, Ed. Diana, Piteşti;
• Gherghina, Dumitru şi alt. (2007), Metodica activităţilor instructive-educative în învăţământul preprimar, Ed.Didactica Nova, Craiova;
• (2008) Curriculum pentru educaţia timpurie a copiilor cu vârsta cuprinsă între naştere şi 6/7 ani, M.E.C.T., Bucureşti;
• (2008) Ghid de bune practici pentru educaţia timpurie a copiilor între 3 – 6/7ani, Unitatea de Management al Proiectelor pentru Învăţământul Preuniversitar.
PROF. PRUNĂ MIOARA, GRĂDINIȚA CU PROGRAM PRELUNGIT NR. 7, DROBETA TURNU SEVERIN, MEHEDINȚI
26
ian.