PROF PT ÎNV PREȘCOLAR BUNEA LUBIANA

Procesul de învăţământ reprezintă un ansamblu de acţiuni exercitate în mod conştient şi sistematic de către educatori asupra educaţilor, într-un cadru instituţional, şi care are drept scop formarea personalităţii educaţilor, în concordanţă cu idealul educaţional. Reprezintă cea mai înaltă formă de organizare şi desfăşurare a instruirii şi educaţiei. Noţiunea de proces de învăţământ este legată de cea de „ transformare” deoarece provoacă o schimbare în timp, spaţiu şi formă a experienţelor de cunoaştere, care, la rândul lor, trebuie să provoace schimbări în comportamentul individului ori în structura cunoştinţelor sau a deprinderilor sale mentale. Activităţile de bază ale procesului de învăţământ sunt: predarea, ca aspect logic, învăţarea, ca aspect psihologic şi evaluarea.
Evaluarea reprezintă actul didactic complex, integrat procesului de învăţământ, ce urmăreşte măsurarea cantităţii cunoştinţelor dobândite, valoarea, 6 performanţele şi eficienţa acestora la un moment dat, oferind soluţii de perfecţionare a actului didactic. În opinia lui Ausubel, evaluarea este punctul final într-o succesiune de evenimente, care cuprinde următorii paşi: – Stabilirea scopurilor pedagogice, prin prisma comportamentului dezirabil al elevilor, – Proiectarea şi executarea programului de realizare a scopurilor propuse, – Măsurarea rezultatelor aplicării programei, – Evaluarea rezultatelor. A evalua înseamnă a determina măsura în care obiectivele propuse au fost atinse, eficienţa metodelor de predare – învăţare; pe baza informaţiilor obţinute activitatea fiind ameliorată la timp. Evaluarea, însă, nu vizează doar preşcolarul, ci şi educatoarea. Pentru educatoare, aceasta reprezintă un feed-back asupra eficienţei activităţii didactice desfăşurate; îi arată cât de eficient îşi dozează materialul, cât de bine comunică cu preşcolarii, cât de utile au fost metodele folosite în timpul predării. Deşi toate cadrele didactice se încred în onestitatea lor în ceea ce priveşte evaluarea, după cum observa G de Landsheere (1975), un profesor trebuie mereu să ştie ce succes a avut actul didactic pe care îl organizează. Astfel, prin intermediul evaluării, educatoarea poate afla ce au acumulat preşcolarii, ce lacune există în pregătirea acestora, care sunt posibilităţile şi ritmurile proprii de învăţare, interesele copiilor. În ceea ce îl priveşte pe copil, scopul principal al evaluării este de a supraveghea şi determina tendinţele acestuia de învăţare, ajutându-l să-şi cunoască şi să-şi dezvolte aptitudinile, formându-i deprinderi de muncă independentă. În concluzie, evaluarea nu realizează doar o simplă constatare a rezultatelor, ci şi analizează procesul care le-a produs.
Începând cu 11 martie 2020, ca urmare a deciziei Ministerului Educației și Cercetării de a suspenda cursurile față-în-față, sistemul de învățământ se reorientează către practici noi de comunicare și de cooperare prin care să asigure continuitatea învățării și funcționarea organizațională. Măsurile instituite prin starea de urgență ne relevă maniere diferite, câteodată inedite, de a fi și a acționa. Adulți și copii deopotrivă sunt în situația de a descoperi noi moduri de conectare socială și de continuare a activităților profesionale, sociale, culturale, ludice și de petrecere a timpului liber; în acest sens, utilizarea noilor tehnologii a luat o amploare de neimaginat în urmă cu câteva luni. Toate aceste elemente au, cu siguranță, o zonă de evoluție și dezvoltare socială importantă, dar faptul că totul s-a întâmplat brusc „peste noapte” a pus societatea în fața unei provocări de o magnitudine pe care nu am mai întâlnit-o până în prezent.
Tehnologia digitala a facilitat în bună măsură continuarea unor activități didactice la distanță, în perioada suspendării cursurilor. Cu toate acestea, o parte din activitatea didactică uzuală (față-în-față) nu se poate face online/ la distanță, având astfel un impact negativ asupra învățării temeinice. Profesorii semnalează disfuncții în ceea ce privește următoarele activități de suport pentru învățare: comunicare autentică și relaționare umană, sprijin personalizat pentru elevii cu nevoi speciale de învățare.
Printre dificultățile în realizarea activităților didactice la distanță, cadrele didactice semnalează, în ordine: lipsa instrumentelor pentru gestionarea clasei, pentru feedback și evaluare, dificultăți de ordin tehnic – platforme care trebuie instalate, care nu funcționează, lipsa suportului pedagogic pentru realizarea de activități de învățare suficient de eficiente și/ sau atractive pentru toți elevii: lipsa instrumentelor potrivite pentru predare-învățareevaluare la disciplina lor, lipsa conținutului educațional (resurse digitale) în domeniul disciplinei, lipsa unui computer suficient de performant și lipsa timpului necesar pentru înțelegerea și utilizarea adecvată a instrumentelor și resurselor digitale.
 
BIBLIOGRAFIE :
1.Ausubel, P. D., Robinson, R. F. ( 1981) – „ Pedagogia secolului XX. Învăţarea în şcoală”, București, EDP.;
2. ȘCOALA ONLINE ELEMENTE PENTRU INOVAREA EDUCAȚIEI Raport de cercetare evaluativă București, Mai 2020 editura Universității din București Petre Botnariuc Constantin Cucoș Cătălin Glava Daniel E. Iancu Marian D. Ilie Olimpius Istrate Adrian Vicențiu Labăr Ion-Ovidiu Pânișoară Doru Ștefănescu Simona Velea