În vasta literatură despre educație, se scrie atât de mult, în jurul activității didactice, sunt foarte multe păreri teoretice sau rezultate din experiență. Predarea este componenta prin care transmitem conținuturi științifice către elev. De cele mai multe ori, predarea se rezumă la un proces unidirecțional, chiar dacă majoritatea autorilor de specialitate recomandă interacțiunea, care presupune o metodă de a testa (evalua) capacitatea elevului de a reține, înțelege și aplica ideile sau conceptele prezentate în procesul de predare. Interactivitatea foarte des întâlnită în cadrul proceselor didactice moderne, cu toate că nu de multe ori sunt finalizate cu o evaluare pe bază de note, ci este mai mult o formă de autoevaluare a procesului educațional în sine, practicată în special de profesori preocupați de activitatea lor.
Învățarea este componenta individuală, unilaterală, voită și foarte diversificată practicată de elev. Învățarea necesită o componentă de motivare. Motivația de a învăța, dincolo de teama unei note, este un factor foarte complex, care cade atât în responsabilitatea profesorului dar mai ales a părintelui, indiferent de nivelul de studii. Pentru elev și părinte, devine din ce în ce mai persistentă întrebarea demotivațională „de ce trebuie să învăț asta…”. Răspunsul este diferit de la o generație la alta și vine în timp, atunci când avem nevoie de conținuturile pierdute.
În situația actuală, online,să predai e simplu dacă ai o tablet digital. Stai acasă, în confortul camerei tale. Este o provocare, poate fi chiar distractiv, dacă îți place ce faci. Ai putea spune că învățarea nu e chiar treaba ta ca profesor, ai un curriculum, ai predat cum ai putut mai bine, să învețe elevul … ! Dar evaluarea e în responsabilitatea ta! Iar pentru asta profesorul trebuie să asigure că evaluarea este continuă, completă și corectă. Elevii ne pun adesea întrebarea ,, de câte note avem nevoie?” ,,mai trebuie să dăm o lucrare?” și noi ne gândim cu groază la timpul necesar realizării testului și corectarea cestuia.
Structura procesului de evaluare, analizat în viziune sistemică de mai mulți autori cuprinde următoarele trei etape: verificarea, măsurarea și notarea.
Verificarea presupune colectarea de informații referitoare la nivelul performanțelor școlare ale evaluaților, respectiv la cunoștințele, abilitățile, capacitățile, competențele, comportamentele și atitudinile acestora, prin aplicarea unui ansamblu de strategii, metode, tehnici, procedee și instrumente.
Măsurarea reprezintă acțiunea de interpretare și aprecierea performanțelor evaluaților prin raportarea lor la indicatori de performanță, la sisteme de referință, la standarde de performanță
Notarea emiterea unor judecăți de valoare asupra rezultatelor și adoptării deciziei. În actul evaluativ decizia este luată ca urmare a asocierii rezultatelor cu scări de notare și acordării de note sau calificative școlare. Notarea reprezintă acțiunea cadrului didactic de apreciere prin note școlare a progresului școlar realizat de elevi, respectiv cuantificarea nivelului lor de cunoștințe, abilități, capacități, atitudini, aptitudini, etc.
Evaluare o putem face prin metode tradiționale: probe orale, probe scrise, probe practice și metode complementare (moderne): observarea sistematică a comportamentului, referatul/eseul, proiectul, portofoliul, autoevaluarea. Cu ajutorul calculatorului, evaluarea este făcută instantaneu, evaluatul primind un punctaj pe loc. Este o evaluare brută, cu un feedback insuficient, deoarece comunicarea notei nu oferă nici un indiciu explicativ cu privire la natura greșelii sau a cauzei acesteia. Însă tocmai acest fapt poate declanșa noi eforturi de învățare/înțelegere. Având în vedere că școlile s-au oprit brusc, am trecut la activitatea online dar și la evaluarea online. Este interesant pentru toată lumea. Precizez faptul că după mai multe ore în fața calculatorului m-am simțit mult mai obosit decât dacă aș fi fost în sala de clasă, trebuie să găsești mai multe resurse să te faci înțeles, îți lipsește interacțiunea cu elevii, răspunsul din privirea lor, dar și frustrarea că uneori vorbești la niște litere aflate în pătrate colorate sau colțuri de camera, elevi care sunt conectați doar fizic.
Majoritatea școlilor folosesc platformele Google Classroom și Microsoft Team, platforme ce oferă instrumente gratuite pentru predare, conținutul on-line, filmulețele de pe Youtube, tablet digitală pot fi îndeajuns pentru a oferi elevului șansa de a se pregăti. Nici unul din instrumentele de mai sus nu este în schimb dedicat metodelor complete de evaluare. Pentru probele orale putem folosi fără nici o problemă comunicarea video-audio unu la unu, în care elevul să poată expune răspunsul la o întrebare sau o lecție învățată.
Pentru probele scrise, pentru elaborarea testelor, on-line-ul pune la dispoziția profesorilor un set de standarde și specificații dedicate instruirii asistate de calculator
Dar apar o serie de problem: identitatea celui care rezolvă testul, multitudinea informațiilor ce pot fi culese pentru rezolvarea itemilor, colaborarea dintre elevi și nu numai…. Evaluarea trebuie să fie corectă, pentru că rezultatele evaluării sunt folosite ulterior pentru beneficii specifice sistemului: burse, tabere, premii și altele. Iar pentru a fi corectă, toți participanții la proces trebuie să fie conștienți de acele lucruri.
Pentru a crește gradul de corectitudine a unui test on-line, în formatul grilă, o soluție de e-learning trebuie să poată pună la dispoziția profesorului următoarele funcționalități esențiale:
definirea și gruparea întrebărilor pe categorii ;
dispunerea aleatorie a întrebărilor și variantelor de răspuns în test;
definirea diferitelor tipuri de întrebări în categorii: cu un singur răspuns, cu răspunsuri multiple, răspunsuri scurte și multe alte variante;
programarea testelor la anumite intervale orare;
limitarea timpului pentru execuția unui test în funcție de numărul de întrebări și de nivelul de dificultate, validat în prealabil;
închiderea automată a unui test și salvarea rezultatelor la expirarea timpului alocat;
limitarea posibilității de întoarcere la întrebările anterioare;
punctaj diferit pe tipuri de întrebări și nivel de dificultate;
posibilitatea de reluare a testului de la întrebarea, momentul în care s-a întrerupt accesul on-line la test, din varii motive dependente sau nu de platformă sau evaluat;
protejarea accesului în teste cu o parolă comunicată;
limitarea accesului la rezultatele testului până la finalizarea participării tuturor elevilor la proces.
Pentru referate și proiecte putem folosi aplicațiile, se poate face încărcarea acestora și evaluarea ulterioară de către profesor. Sau putem folosi e-mail pentru transmiterea și evaluarea acestora. Dacă vorbim despre proiecte experimentale elevul poate filma activitatea și o poate posta on-line.
BIBLIOGRAFIE:
Cucoș, C., Teoria și metodologia predării, Editura Polirom, Iași, 2010, ISBN: 978-973-46-0936-9
Florea, N.M., Valorificarea evaluărilor privind rezultatele școlare pentru ameliorarea procesului didactic, Editura ArsAcademica, March 2010, ISBN: 978-606-8017-47-1, https://www.researchgate.net/publication/230608787_Valorificarea_evaluar…
Tănase, M., Evaluarea – componentă esențială a procesului instructiv-educativ, Brașov, 2011, ISBN 978-973-0-11834-6, https://tanaseexpert.files.wordpress.com/2011/11/evaluarea-componenta-es…