PROF. RALUCA – OTILIA NĂSUI ȘCOALA PROFESIONALĂ, VIȘEU DE SUS, MM

Prin platformele și aplicațiile disponibile online, drumul este larg deschis pentru diverse tehnologii utile în predare și evaluare, dar ceea ce trebuie să vină întâi este modul în care tehnologia va îmbunătăți pedagogia folosită.
Experiența actuală ne ajută să înţelegem că tehnologiile sunt instrumente de aplicat cu atenție și în mod adecvat. Provocarea pentru profesori este să se îndepărteze de noțiunea de evaluare ca document Word – adică de la simpla înlocuire a unei bucăți de hârtie cu un document electronic – și să folosească tehnologia pentru a-i ajuta pe elevi să devină autonomi în învățare.
Învățarea – și evaluarea – bazată pe proiect, cu utilizarea media, poate oferi elevilor o serie de opțiuni. Experiența mea este că le place acest lucru. Creativitatea manifestată este uluitoare. Dar nu trebuie pierdut din vedere natura academică a misiunii – cu alte cuvinte, ce dorim ca elevii să ne arate că știu – au învățat să facă?
Profesorii care caută modalități de integrare a tehnologiei prin intermediul rețelelor de socializare în sarcini și evaluare au alegeri aproape nelimitate.
În educaţia on-line, învăţarea în cooperare se concentrează pe oportunităţile oferite prin încurajarea flexibilităţii individuale, cât şi afinităţii la o comunitate de învăţare (Paulsen, 2003). Învăţarea prin cooperare încearcă să promoveze atât beneficii oferite de libertatea de învăţare individuală cât şi beneficiile învăţării colaborative. Astfel, în mediile virtuale de învăţare se dezvoltă învăţarea în cooperare care pune accentul pe libertatea individuală în cadrul comunităţilor de învăţare online. Învăţarea on-line prin cooperare oferă soluţii flexibile de învăţare. Obiectivele sale specifice sunt: posibilitatea oferită utilizatorilor virtuali de a selecta componentele instrucţionale necesare, personalizarea mediilor lor de învăţare; oferirea de soluţii flexibile pentru adaptarea dinamică a conţinutului de instruire în funcţie de nevoile individuale în domeniul educaţiei în timp real. Sistemele de Management de Învăţare (Learning Management Systems – LMSs) sunt acum înlocuite de e-Learning 2.0, ce suportă învăţarea prin colaborare prin blogs, wiki-uri şi software social (O’Hear, 2006) Caracteristica principală a învăţării prin cooperare este că fiecare membru al grupului este responsabil pentru învăţarea din întregul grup. Ei trebuie să-şi ajute colegii de grup şi să îi aducă până la nivelul cerut, creând astfel o atmosferă de succes. Astfel, progresul colegului şi spiritul de echipă devin factorii-cheie. Învăţarea în cooperare urmează strategii bine structurate şi sistematice de instruire. Această metodă are un potenţial imens şi ar putea fi extinsă la orice nivel şi pentru orice disciplină. Un rol foarte important în învăţarea on-line în cooperare se referă la strategiile folosite pentru învăţarea materiei de către elevi. Cele mai multe dintre aceste strategii sunt eficiente mai ales în echipe de patru membri. Oricum, strategiile utilizate pot varia de la o organizaţie la alta şi/sau de la un profesor la alt profesor, fiind direct influenţate de resursele hardware şi software disponibile, ca şi de experienţa personală a fiecărui profesor şi elev implicat. Strategiile vor fi, de asemenea, dependente de categoria de învăţare on-line prin cooperare care va fi folosită.
Să enumerăm câteva:
– Google Classroom: aici puteți discuta cu elevii – Meet video chat e inclus gratuit acum; pot fi corectate temele și poate fi oferit feedback direct fiecărui elev, se poate crea o bancă de comentarii pentru feedback mai facil pe baza celor mai frecvente comentarii pe care le oferim elevilor etc.
– Google Jamboard este un mod de vizualizare foarte facil al unor răspunsuri scurte – toți elevii pot vedea toate răspunsurile date pe post-it-uri virtuale.
– Google Forms (permite conceperea unor formulare care pot fi utilizate pentru a obține feedback, pentru a trimite confirmări de participare la un eveniment, dar și pentru a crea teste scrise. Serviciul permite profesorului să includă imagini sau video pentru interpretare sau ca material de reflecție pentru elev. Elevii pot primi atât întrebări deschise, cât și închise, cu mai multe variante de răspuns, sau nu.) Funcția Quiz permite, pe mai departe, oferirea de feedback prompt. Elevii pot afla imediat dacă la un test cu răspunsuri la alegere au răspuns corect sau nu. Aici măiestria profesorului este să construiască distractori (răspunsuri greșite, care rezultă dintr-un proces de gândire eronat, dar frecvent la elevi) cât mai buni. Mai mult, putem să includem explicații pentru răspunsul greșit, explicații pe care elevul să le primească de îndată ce a terminat testul. În plus, elevii pot relua testul.
– Kahoot – baza pedagogică a acestei aplicații este că elevii devin „profesori”, construind ei înșiși itemi de teste.
– Wordwall – mai multe tipuri de activități potrivite pentru evaluare, mai ales la învățământul primar.
Există, de asemenea, multe programe de animație pe care elevii le pot folosi pentru a realiza prezentări: Prezi, Animaker etc. Elevii pot să realizeze filmulețe cu screencast-o-matic în care să surprindă atât imagine de pe interfața device-ului propriu, cât și vocea proprie.
Se spune că cel mai bun instrument este cel pe care oamenii îl vor folosi.
În contextele online, implicarea este absolut esențială și aceste instrumente trebuie să creeze o interacțiune umană mai profundă și mai semnificativă.
Produsele elevilor sunt cea mai bună dovadă a calității educaționale, iar creativitatea pe care tehnologia îți permite să o exprimi este ceva despre care profesori din diverse colțuri ale lumii vorbesc în mod constant într-un sens pozitiv.
Astfel, strategiile şi categoriile învăţării on-line sunt dependente de tehnologie. Profesorii trebuie să-şi înţeleagă misiunea şi să fie cu un pas înainte pentru a identifica cum anume pot fi de ajutor instruiţilor şi, respectiv, pentru a determina resursele financiare necesare. De asemenea, ei trebuie să-şi dezvolte deprinderile de creare şi transmitere a cunoştinţelor. Acest lucru nu e o sarcină uşoară, dar odată reuşit, impactul asupra elevilor va fi mare, şi rezultatele vor dovedi că efortul nu a fost în van.
 
BIBLIOGRAFIE:
1. Cucoş, C.. ( 2008). Teoria şi metodologia evaluării. Iaşi: Editura Polirom.
2. Manolescu, M.. (2004). Activitatea evaluativă între cogniţie şi metacogniţie. Bucureşti: Meteor Press.
3. Manolescu, M.. (2005). Evaluarea şcolară. Metode, tehnici, instrumente. Bucureşti: Meteor Press.
4. Kagan, S., 2001. Cooperative Learning (Paperback), Kagan Publishing.
5. Sharan, S., 1980. Cooperative Learning in small groups: Recent methods and effects on
achievement, attitudes, and ethnic relations. In Review of Educational Research, 50(2). Pag
241-271.