Scopul evaluării progresului copiilor antepreşcolari în unităţile care oferă servicii de educaţie timpurie este acela de a orienta şi de a optimiza dezvoltarea şi învăţarea copilului în intervalul de la naştere la 3 ani. Evaluarea progresului copiilor antepreşcolari se face pe baza standardelor naţionale specifice, respectiv a „Reperelor fundamentale în învăţarea şi dezvoltarea copilului de la naştere la 7 ani” aprobate prin ordin al ministrului educaţiei.
La începutul fiecărui an şcolar, primele două săptămâni sunt dedicate colectării datelor despre copii – evaluare iniţială. Cadrele didactice observă copiii în timpul diverselor momente din programul zilnic şi discută cu ei şi cu părinţii lor pentru a construi o imagine cât mai corectă posibil asupra dezvoltării psiho-somatice, cunoştinţelor, înţelegerii şi deprinderilor fiecărui copil. Aceeaşi prevedere se aplică şi copiilor înmatriculaţi în timpul anului şcolar.
Evaluarea copiilor se realizează în mod continuu şi nu este determinată de structura anului şcolar. Evaluarea continuă este realizată de cadrul didactic prin diverse metode, incluzând observaţia, conversaţia, mici proiecte etc. şi vizează stabilirea progresului realizat de copii pe parcursul anului şcolar.
Măsurile corective, cum sunt activităţile diferenţiate, educaţia remedială etc., sunt aplicate liber de cadrul didactic.
Cadrul didactic informează părinţii asupra progresului copilului şi cooperează cu serviciile locale oferind sprijin în dezvoltarea copiilor (centrele şi cabinetele de asistenţă psihopedagogică şi centrele logopedice inter-şcolare).
Evaluarea preșcolarilor e dificiă și permite prognoze pe termen scurt, dar este importantă și necesară pentru educator și copii, prin cunoașterea nivelului atins în dezvoltarea personalității, care este departe de cristalizare pentru individualizare și eficiență în activitate. Evaluarea inițială la grupa mică a vizat în primul rând observarea capacității de integrare în grup și de relaționare cu educatoarea și cu ceilalți copii precum și observarea comportamentului copiilor în diferite situații de învățare.
Obiectivele stabilite pentru evaluarea iniţială au urmărit nivelul la care se află copiii în ceea ce privește:
Dezvoltarea intelectuală-exprimarea, cunoștințe despre mediu, înțelegerea pozițiilor spațiale, cunoașterea propriului corp, nivelul de dezvoltatre al simțurilor
Dezvoltarea fizică-execută mișcări la comandă, coordonarea, dezvoltarea senzorială, deprinderi și abilități practice referitoare la îngrijire și igienă personală
Dezvoltarea artistică-colorează, cântă, ține creionul în mână
Dezvoltarea socio-emoțională-capacitatea copiilor de a se adapta la regimul de viață al grădiniței, cooperare cu grupa de copii, stabilitatea și autocontrolul în activitate
Datorită particularităților de vârstă și individuale ale preșcolarilor, s-a urmărit stabilirea unor obiective și mijloace de realizare care să dea posibilitatea prognosticării și diagnosticării cât mai corecte a interpretării rezultatelor.
Instrumentele de evaluare utilizate au fost diverse și selectate ținând cont de vârsta preșcolarilor și de faptul că grupa este formată din copii cu vârste cuprinse între 2 și 3 ani.
Pe parcursul evaluării s-a realizat:
Observarea sistematică a copiilor în timpul diferitelor activități;
Dialogul cu preșcolarii și părinții;
Studiul produselor activității;
Probe orale, practice.
Evaluarea constituie o validare a justeţei secvenţelor educative, a componentelor procesului didactic şi un mijloc de delimitare, fixare şi intervenţie asupra conţinuturilor şi obiectivelor educaţionale. În vedera conceperii şi aplicării adecvate ale evaluării în activităţile preşcolare, ar trebui să se ţină cont de câteva mutaţii de accent, constatate în ultimul timp, având drept consecinţe redimensionarea şi regândirea strategiilor evaluative, în consens cu o serie de exigenţe:
extinderea acţiunii de evaluare de la verificarea şi aprecierea rezultatelor, la evaluarea procesului, a strategiei care a condus la anumite rezultate; evaluarea nu numai a elevilor, ci şi a conţinutului, a metodelor, a obiectivelor, a situaţiei de învăţare;
luarea în calcul şi a altor indicatori, alţii decât achiziţiile cognitive, precum conduita, personalitatea elevilor, atitudinile etc.;
centrarea evaluării asupra rezultatelor pozitive şi nesancţionarea în permanenţă a celor negative;
transformarea copilului într-un permanent partener al educatorului prin autoevaluare, evaluare controlată interevaluare şi raportarea rezultatelor la obiectivele definite şi la evoluţia societăţii.
BIBLIOGRAFIE:
1. Curiculum pentru educatie timpurie-MEN 2019;
2. Ionescu, M., (2003) – Instrucție și educație, Editura Garamond, Cluj Napoca.