Motto:
,,Să nu-i educăm pe copii pentru lumea de azi. Această lume nu va mai exista când ei vor fi mari. Și nimic nu ne permite să știm cum va fi lumea lor. Atunci să-i învățăm să se adapteze”. (Maria Montessori)
Procesul de învățare este un sistem complex, rezultat al interdependenței dintre predare, învățare și evaluare, cu o finalitate bine conturată – aceea de transpunere în practică a idealului educațioanal, dezvoltarea integral-vocațională a personalității. Calea principală prin care se realizează acest aspect este perfecționarea tehnologiei, respectiv a formelor, metodelor și mijloacelor prin care se ajunge la rezultatul scontat.
Evaluarea este un fenomen care preocupă pe toți cei ce într-un fel sau altul au tangență cu școala. Toți vor să știe cât au învățat, cum au învățat, ce cunosc elevii din cele învățate, care este randamentul muncii lor și ce mai avem de făcut pentru a-l ridica la noi cote.
Găsirea unor modalități eficiente de evaluare, combinată cu o tehnologie didactică în pas cu cerințele moderne pentru aplicarea lor, alăturată tehnicilor de evaluare, constituie o cale sigură de ridicare a randamentului școlar al tuturor elevilor.
Experiența la catedră mă determină să cred că rolul unei evaluări moderne este de a da încredere, de a-l ajuta pe elev în procesul didactic. Astfel, încurajarea fiecărui elev în lecție îl determină pe acesta să înțeleagă faptul că îi este recunoscut efortul și progresul pe care îl face să învețe. Rolul nostru este, pe de o parte, de a-i antrena pe elevi în propria pregătire, de a personaliza comunicarea, de a crea o atmosferă pozitivă, iar pe de altă parte de a modela elevii, adoptând și experimentând metode moderne, cât mai antrenante și mai atractive.
Implementarea Tehnologiilor Informaționale în educație este una dintre cele mai importante probleme într-o societate informațională. Prin platformele și aplicațiile disponibile online, drumul este larg deschis pentru diverse tehnologii utile în predare și evaluare.
Experiența actuală ne ajută să înțelegem că tehnologiile sunt instrumente de aplicat cu atenție și în mod adecvat. Provocarea pentru profesori este să se îndepărteze de noțiunea de evaluare ca document Word- adică de la simpla înlocuire a unei bucăți de hârtie cu un document electronic.
În contextele online, implicarea este absolut esențială și aceste instrumente trebuie să creeze o interacțiune umană mai profundă și mai semnificativă. Specific metodelor interactive este faptul că ele promovează interacțiunea dintre mințile participanților, dintre personalitățile lor, ducând la o învățare mai activă și cu rezultate evidente.
Evaluarea este un fenomen integrat procesului de învățământ încă de la prima oră de curs. Multitudinea de obiective ale evaluării presupun conceperea și aplicarea unor strategii diferite. Metodele și tehnicile de evaluare îngăduie o anumită clasificare, dacă se pleacă de la două repere principale: cantitatea de informație însușită de elevi și timpul necesar pentru a o realiza. Experiența dobândită în perioada de activitate ce am desfășurat-o în școala specială îmi permite să trag câteva concluzii:
Evaluarea asimilării cunoștințelor de către copilul deficient mintal trebuie făcută pe secvențe de învățare cât mai mici pentru că numai certitudinea asimilării de către elevi a însușirii cunoștințelor, a dobândirii deprinderilor ne permite continuarea actului didactic sau revenirea pentru a găsi calea de a ne face înțeleși.
În activitatea cu deficientul mintal ponderea evaluării continue în raport cu cea sumativă este mult mai mare întrucât copilul deficient mintal înțelege mult mai greu explicațiile noastre oricât material didactic am folosi din cauza vocabularului sărac, a insuficienței dezvoltării limbajului.
Evaluarea cunoștințelor matamatice se face prin exerciții, prin probele de control sumative și temele efectuate în timpul activităților desfășurate online. Exercițiile de numărare întăresc stereotipul lor verbal de a denumi succesiunea numerelor și adâncește cunoașterea locului acestora.
Probe de evaluare la matematică ,,Adunarea numerelor naturale”:
De identificare a operației după semn;
De exemplificare a comutativității adunării;
De aranjare a exercițiilor pentru calculul oral și scris;
Rezolvarea unor exerciții individual, al căror control poate reda nivelul de înțelegere și aplicare a cunoștințelor respective;
Observarea sistematică a activității elevului.
Pofesorul trebuie să fie un model. El nu poate realiza această cerință impusă de munca pe care o prestează fără o înțeleaptă folosire a unei varietăți de procedee de evaluare care îi lărgesc experiența, i-o clarifică și-i dau o notă personală, de profesionalism.
BIBLIOGRAFIE:
1.Cerghit I. ,,Perfecționarea lecției în școala modernă”, București,1983
2.Radu I.T. ,,Teorie și practică în evaluarea eficienței învățământului”, Editura didactică București, 1981
3.Brut M. –Instrumente pentru E-Learning. Ghidul informatic al profesorului modern. 2006