PROFESOR CIRSTEA GABRIELA SCOALA GIMNAZIALA BUCOVAT, DOLJ

 Suntem în era informaţională la care, trebuie să recunoaştem că, ne adaptam cu totii din mers. Învăţământul nu face notă discordantă din acest punct de vedere şi se pregăteşte din mers la transformările rapide care pornesc de la crearea mediului de învăţare, ce poate eficientiza tehnicile de învăţare şi de muncă intelectuală sau, poate încetini sau chiar bloca acest proces, uneori din lipsa fondurilor, alteori datorită dezinteresului unor dascăli care nu au chemarea necesară pentru activitatea didactică.
 În societatea actuală are loc un proces dinamic care obligă toate categoriile sociale să ţină pasul cu evoluţia societăţii şi implicit a educaţiei.
 Tot mai mult ne lovim de termenul ”educaţie modernă”. Ce şi cum o fi oare ?
 Regândirea educaţiei formale se impune şi ne obligă în primul rând să schimbăm relaţia cu copilul cât şi cu părintele acestuia. Relaţia copil-copil capătă o nouă accepţiune. Între copii trebuie să promovăm sprijinul reciproc şi dialogul constructiv, prin noi strategii, pe care fiecare educator trebuie să le caute, să le adapteze şi să le utilizeze în funcţie de grupa de copii la care lucrează. Tot ce e nou, necunoscut, trebuie elucidat apelând la ideile proprii ale copiilor, făcând uz de metode interactive care conferă activităţii”o notă de mister”, ”de aventură” şi punându- l pe copil în postura de explorator şi factor activ în propria formare.
 Măiestria unui dascăl modern este în acelaşi timp şi dificilă dar frumoasă. Insa acesta este modelator de suflete, exemplu de urmat, dar si cel care nu are voie sa greseasca.
 Tot ce e nou, necunoscut, trebuie elucidat apelând la ideile proprii ale copiilor, făcând uz de metode interactive care conferă activităţii”o notă de mister”, ”de aventură” şi punându- l pe copil în postura de explorator şi factor activ în propria formare.
 Am încercat ca în munca cu preşcolarii să nu mă rezum numai la a obţine răspunsuri corecte la întrebări puse copiilor ci, mai ales la abilitatea de a descoperi căile de a adresa întrebari, de a evalua, critica sau aprecia, după caz problemele. În modernizarea activităţilor desfăşurate cu preşcolarii am ţinut cont ca demersul didactic să fie în strânsă concordanţă cu particularităţile de vârstă şi cu posibilităţile cognitive şi practice ale copiilor din grupă. Am îmbinat metodele moderne cu cele tradiţionale pentru a lua tot ce se poate şi a da în egală măsură copiilor. Nu trebuie să se abuzeze nici de metodele moderne cum nu trebuie neglijate nici cele tradiţionale. Fiecare are importanţa ei.
 Metodele moderne pot fi folosite atât ca metode de predare- învăţare, dar şi ca metode de consolidare şi aplicare a cunoştinţelor însuşite sau ca metode de creativitate şi rezolvare de probleme. Ele pot avea o valoare instructiv- formativă deosebită.
 Activităţile de evaluare ocupă un loc important în anasamblul activităţilor instructiv- educative, generat de rolul şi implicaţiile pe care le au în formarea şi dezvoltarea personalităţii copilului preşcolar. Rolul activităţilor prin care evaluăm anumite comportamente/cunoștiinte este conceput ca o succesiune de situaţii de învăţare, ca o iniţiere în interdisciplinaritate, acest lucru asigurând înţelegerea conceptelor şi dezvoltarea gândirii operatorii, logice, creatoare și critice. Metodele activ- participative de evaluare au oferit posibilitatea copiilor de a explora fenomene complexe facilitând formarea şi dezvoltarea gândirii critice, și totodată de a începe autoevaluarea. Acest gen de metodele de evaluare presupune implicarea activă şi directă a copiilor în propria activitate evaluare, descoperirea prin efort propriu a nivelului cunoştinţelor despre toată realitatea înconjurătoare, astfel încât, aducând totodată informații relevante (individului și grupului) despre propria persoană, despre efectele învăţării și evaluării asupra dezvoltării psihice, ceea ce determină o cunoaştere prin experienţă directă în care informațiile și cunoștiințele se interiorizează mult mai repede devenind bun propriu.
 Metodele moderne sunt mult mai aproape de copil decât cele clasice şi vizeazǎ stimularea curiozitǎţii, imaginaţiei, tenacitǎţii, perseverenţei, încrederii în forţele proprii, dezvoltarea independenţei în gândire şi acţiune, încurajarea iniţiativei şi a disponibilitǎţii de a aborda sarcini variate.Insa prescolarii sunt obisnuiti cu interactiune intre acestia si educatoare, cu programul zilnic al gradinitei, cu derularea activitatilor fata in fata, cu lucrul pe grupe, pe grupuri mici, frontal sau pe centre de interes. O data cu trecerea in mediul on-line tot acest program pe care prescolarul si -l insusise foarte bine se schimba. Trebuie sa ne adaptam din mers vremurilor, atat noi, cat si copiii. Si ne -am adaptat cat de cat, dar cu neajunsurile ce le implica aceasta adaptare. De exemplu, in mediul on-line nu putem desfasura activitatile instructiv-educative asa cum le desfasuram la gradinita cu toata grupa, ci le adaptam la membrii familiei. De asemenea, evaluarea se realizeaza altfel, educatoarea neputand supraveghea copiii, dandu-si seama de cunostintele si deprinderile dobandite de acestia.
 Dacă se utilizează metodele activ- participative în activităţile instructiv-educative interdisciplinare atunci se influenţează pozitiv participarea activă a preșcolarilor la însuşirea și evaluarea cunoştinţelor, se dezvoltă capacităţiile de investigaţie a preşcolarilor, precum şi gândirea critică, de aceea am căutat să scot în evidenţă posibilităţile creative ale copiilor, să le stârnesc curiozitatea spre descoperirea lumii şi, totodată, să le insuflu satisfacţia lucrului împlinit, pentru că, copilul trebuie pus în situaţia de a simţi satisfacţia muncii depuse de el chiar și atunci când tu evaluaezi și/sau esti evaluat.
 
 
BIBLIOGRAFIE:
-Editura Politică; „ Curriculum pentru învăţământul preşcolar”, ( 2009), Bucureşti, Ed. Didactica Publishing House
-G. ( 1975) – „ Evaluarea continuă. Examene” Bucureşti, EDP;
-Mayer, G. (2000) – „ De ce şi cum evaluăm”, Iaşi, Ed. Polirom; Nicola, Ioan – „Tratat de pedagogie şcolară”, Editura Aramis;