Managementul activităţii didactice, proiectat de cadru didactic, trebuie să ia în considerare disciplina pe care o va preda elevului, tehnici şi metode specifice proceselor didactice şi educative dar și resursele umane şi administrative pe care le utilizează în procesul de conducere. Profesorul are şi calitatea de conducător, care îl obligă să creeze condiţiile unui spaţiu ergonomic optim, să imprime un stil de muncă plăcut, să menţină o disciplină liber consimţită sau să introducă o notă de optimism. Formele interactive de invatare sunt necesare pentru a stimula comunicarea, colaboarea intre elevi dar si cu dascălii. Funcţia de îndrumare reliefează că profesorul este şi in creator de modele, de proiecte educaţionale, metode sau procedee. Legatura școlii cu viața, are ca scop adaptarea la cerintele societății, dupa opinia profesorului George Vaideanu ,,educația precede și face posibilă dezvoltarea, cu conditia de a fi adaptata trebuințelor națiunii respective si exigențele viitorului, deci, de a fi pertinenta si moderna”.G.de Landsheere evidenţia coordonarea, ca un atribut cuprinzător al tuturor funcţiilor de conducere: ,, Într-adevăr, pare a fi în contradicţie cu orice activitate educativă sănătoasă ca un profesor care observă lipsuri grave să nu încerce să le localizeze sursa pentru a le remedia şi să nu manifeste nelinişte din cauza dificultăţilor probabile pe care aceste lipsuri le fac previzibile în însuşirea ulterioară a unor cunoştinţe.” Alte atribute implicate în managementul activităţii didactice sunt evaluarea rezultatelor în cadrul procesului educaţonal prin stabilirea obiectivelor şi criteriilor de evaluare cu respectarea principiilor managementului şi funcţia decizională, ce presupune recepţionarea şi analiza informaţiilor din mediu în care îşi desfăşoară activitatea . Stimularea procesul instructive-educativ se realizează prin dezvoltarea capacităţii de autoevaluare ale elevilor, prin intermediul evaluării formatoare, ce îl ajută pe elev să fie partener în educaţie.Printre condițiile pentru formarea capacității de autoevaluare se pot identifica: competenţele ce urmează a fi formate şi evaluate prezentate încă de la începutul activităţii, stimularea evaluării în cadrul grupului, încurajarea elevilor în punerea de întrebări privind modul de rezolvarea a unei sarcini de lucru şi efectele formative ale acesteia. În acest mod, evaluarea promovează învăţarea, interralaţionarea dar şi colaborarea dintre profesori si elevi, optimizând întregul proces de învăţământ. O evaluare eficientă, indiferent de modul de derulare a activității didactice face to face sau on-line influenţează performaţele şcolare, dacă îndeplineşte următoarele (C. L. Oprea, 2006, pg.16): -evaluarea să fie o experienţă de învăţare; -să fie motivantă, nestresată, să fie o bucurie; -să fie mai mult constructivă decât distructivă; -să se bazeze pe dialog interpersonal şi intrapersonal; -să se concentreze pe ceea ce s-a învăţat şi nu pe ceea ce s-a greşit ; -să se desfăşoare încă de la începutul programului, consiliind şi ameliorând pe parcurs şi nu doar la sfârşit; -să favorizeze şi să permită elevului să învăţe, să construiască forma sa personală de realizare a învăţării; -să ofere oportunităţi de gândire, reflecţie şi revizuire; -să fie clară, explicită; – să fie în concordanţă cu particularităţile educatului; -să promoveze dezvoltarea capacităţilor de autoevaluare la elevi; -să valorizeze eroarea ca un pas necesar pentru evaluare; – evaluarea eficientă nu se opreşte la sfârşitul procesului ci creează noi alternative, studiază impactul şi preconizează noi demersuri. Din această perspectivă, activitatea didactică nu mai presupune un simplu proces de înmagazinare de cunoştinţe, ci o activitate ce implică efort cognitiv, volitiv şi emoţional. Strategiile didactice interactive de predare-învăţare-evaluare au ca scop organizarea pedagogică a unei învăţari temeinice, uşoare şi plăcute, iar între participanţi se desfăşoară relaţii de comunicare eficientă şi constructivă. In perioada actuală, pentru a îmbunătăţirea procesului de învăţare dar și pentru a ușura activitatea profesională, cadrele didactice au posibilitatea să exploreze aplicaţii creative ale tehnologiei. Își pot modifica practicile pedagogice astfel încât să profite de pe urma noilor tehnologii pentru transformarea mediului de învățare, în construirea unor noi situații de învățare. Introducerea TIC-urilor în învățământ are efect pozitiv, pe baza unei interpretări atente a metodelor care determină impactul schimbărilor rapide asupra procesului de învățare (Kimble, 1999). Tehnologia are următoarele efecte, așa cu apare într-un studiu american :
-învățarea conceptelor abstracte, de rezolvare a problemelor și a abilităților de bază -învățarea muncii autonome, de echipă și de cercetare colaborativă -un învațamânt axat in special pe elev decât pe profesor -adaptarea învățământului în funcție de diferitele stiluri de învățare și cu nevoile specifice elevilor -așteptări mai ridicate în rândul elevilor și prezentarea unor finalități mai complexe -creșterea oportunităților de învățare Conectarea școlilor și implicit a cadrelor didactice și elevilor la Internet, a constituit un avantaj în diversificarea activității formale și nonformale, fiind un suport ce oferă numeroase beneficii :
spațiu de comunicare
mediu de contact cu lumea reală
acces la informații din toate domeniile
spațiu pentru activități de învățare în cooperare
acces la platforme de e-learning, aplicații educaționale on-line, cursuri on-line, etc