Practicile evaluative din învăţământul preşcolar se apleacă asupra individualităţii copiilor, a nevoilor de învăţare ale fiecăruia, construind strategii de predare-învăţare-evaluare, care să îi ajute pe aceştia, să se acomodeze și să se adapteze eficient, tuturor tipurilor de activități specifice grădiniţei.
Evaluarea sumativă intervine, la capătul unei componente tematice, care se desfăşoară pe o durată mai mare de timp sau la sfârşit de semestru, cu scopul de a stabili noile comportamente achiziţionate. Se verifică parametrii generali ai dezvoltării şi se sintetizează cele mai înalte niveluri de performanţă accesate și de la care copilul merge mai departe. Cu metodele şi tehnicile de evaluare ca: metoda observaţiei, care constă în consemnarea evenimentelor definitorii pentru dezvoltarea copilului; metoda consemnării grafice a preferinţelor, care permite interpretarea datelor obţinute despre fiecare copil, prin evidenţierea domeniilor de activitate la care copilul a participat cu interes şi cele faţă de care a manifestat interes scăzut; metoda consemnării grafice a progreselor copilului, care este o metodă cu potențe comparative, ce reliefează anumite manifestări, prin valorile lor la start şi prin valorile înregistrate pe parcursul participării la o activitate oarecare; metoda portofoliului, care cuprinde rezultatele relevante, obţinute prin celelalte metode şi tehnici de evaluare: probe scrise, practice, sau prin activităţi extracurriculare. Astfel, portofoliul poate fi utilizat ca o metodă de evaluare flexibilă, complexă şi integratoare, care asigură implementarea interdisciplinarităţii şi trebuie privit atât ca metodă, cât şi ca mijloc de valorizare a muncii individuale. El are ca scop realizarea unei selecții a diferitelor lucrări ale copiilor (desene, picturi, colaje) şi păstrarea lor, pentru a putea efectua ulterior evaluarea de tip cumulativ, care va sublinia progresele realizate de ei, într-o unitate mai mare de timp.
Evaluarea. realizată după activitățile de predare, formare de deprinderi. consolidare și verificare online este o adevărată provocare! Să predai e simplu. Poate fi chiar ușor, dacă îți place ce faci și la ea intervine corect sau nu și părintele. Dar evaluarea e în responsabilitatea cadrului didactic exclusiv. Iar pentru aceasta, atât profesorul, cât și întreg sistemul educational, trebuie, să asigure trei caracteristici esențiale ale evaluării: să fie continuă, completă și corectă. Cum să realizezi acești parametri, când învățarea online are un parcurs nesigur (calitatea net-ului, existența și tipul divice-urilor), de cele mai multe ori în salturi (părintele lucrează cu copilul când vrea, dacă vrea, când timpul i-o permite) și se bazează pe necunoscute (tactul, abilitățile, dotările tehnice și chiar bunăvoința părinților), deci nu ai control asupra achizițiilor reale făcute de copil în întregul proces de învățare.
La preșcolari activitatea online se desfășoară asincron și toți factorii perturbatori – de care s-a lovit încă de la început invățământul virtual – au creat o general o stare de nemulțumire: a profesorilor – pentru că nu pot asigura calitatea dorită actului instructiv-educativ și pentru că sistemul le cere mult, dar nu le-a oferit nimic, pentru a se descurca; a părinților – care se simt responsabilizați forțat și prea mult, fără să aibă (majoritatea) competențele necesare, și care se plâng că nu dispun de timpul fizic necesar, din cauza multor probleme care-i apasă; a copiilor – care se simt frustrați, pentru felul în care jocul, devine o activitate lipsită de farmecul dat de atmosfera din grupă, e motivată defectuos sau nestimulativ și pe care o percepe la un moment dat, mai mult ca pe o pedeapsă, decât pe o ofertă atractivă.
Pentru evaluarea online este indiscutabil nevoie de un spațiu virtual cât mai usor de adaptat acestei activități, deci un acces la forme de instruire la distanţă de tip formal şi nonformal: platforme de e-learning, medii virtuale de instruire, aplicaţii educaţionale online, campusuri virtuale, cursuri online în format text sau video, tutoriale etc.;
Există oportunitatea utilizării a diverse aplicaţii online, create pentru a uşura activitatea profesională în diverse domenii, pentru socializare sau pentru loisir, care s-au dovedit deja, instrumente utile pentru profesori de toate specialităţile, atât în activitatea la clasă, cât şi în planificarea şi desfăşurarea proiectelor educative.
Pe un grup privat pe Facebook la început, ca apoi instalând aplicația ADMA – SIIIR pentru o implementare rapidă a serviciilor G Suite for Education, unde școala noastă gestionează un cont, am desfășurat activități online atât în perioada de stare de urgență, cât și în acest an școlar, începând cu data de 12.10.2020 pe perioadă nedeterminată deocamdată. Astfel, am introdus atât instrumentele Google: Platforma: https://classroom.google.com/, cu aplicațiile: https://drive.google.com/ https://www.youtube.com/, https://jamboard.google.com/; Instrumente: Microsoft Office cu extensiile „.doc” (pentru Microsoft Word), „.ppt” (Microsoft PowerPoint); Produse: https://wordwall.net/play-quiz; Jocuri/Jucării: https://www.jigsawplanet.com/ și produse selectate tematic de pe site-ul: https://ro.pinterest.com/
Învățământul online însă, poate, exclude categorii de copii – cum ar fi cei cu nevoi speciale, și este clar că a devinit mai costisitor financiar și mai cronofag, dacă ne referim la pregătirea activității și diseminarea acesteia, pe axa educatoare – preșcolar, din perspectivă proiectivă, tehnică, didactică, deoarece cadrul didactic, trebuie, să preia și sarcini de consiliere de învățare, iar în unele situații chiar de consiliere psihopedagogică, Mai grav însă este că perioada actuală, relevă aspecte problematice ale sistemului de învățământ românesc, în care accesul echitabil la educația de calitate are destule puncte nevralgice, pe care situația suspendării cursurilor ”față-in-față” pare să le accentueze.
BIBLIOGRAFIE:
Iuliana Dobre. (2010) Studiul critic al actualelor sisteme de e-learning. Academia Română, București 2010
Manolescu, M. (2006), Evaluarea şcolară. Metode, tehnici, instrumente, Ed. Meteor, Bucureşti
Lăzărescu Mihaela, Liliana Ezechil –Laborator preşcolar, Ed.V&Integral, Buc., 2011.
Neacşu, I. (2015). Metode si tehnici de invatare eficienta. Fundamente si practici de succes. Iaşi : Polirom.
Istrate Olimpius, „Implementarea tehnologiilor in educatie” (www.1educat.ro);