PROFESOR ÎNVAȚAMANT PREȘCOLAR BALOIU AMALIA CATALINA GRADINIȚA CU P. N ȘI P.P. ”CASTELUL FERMECAT” – STRUCTURA A LICEULUI TEORETIC ”AUREL VLAICU” BREAZA

În ultimele nouă luni ale acestui an și mai exact, începând cu luna martie a anului trecut școlar și continuând cu momentul prezent, învățământul românesc, la toate nivelurile lui, a suferit numeroase și importante transformări, atât la nivelul conținuturilor și modalităților de transmitere a cunoștințelor, cât și în ceea ce privește modalitatea de evaluare a acestor informații, din cauza pandemiei de Coronavirus. Astfel, metodele și strategiile de predare- învățare- evaluare, tradiționale și moderne ( care presupuneau o activitate față în față) au fost înlocuite de învățarea digitală. Aceasta din urmă presupune abordarea unor alte tehnici de predare și învățare, bazată pe instrumente și tehnologii digitale, iar interacțiunea dintre profesori și elevi, de cele mai multe ori, se face prin intermediul computerului, online.
Am sperat că această provocare la care am fost supuși se va termina destul de repede și cu toții ne vom întoarce la învățământul normal, în clasele unde obișnuiam să ne desfășurăm activitatea. Dar iată că pandemia continuă, iar noi, cadrele didactice, suntem nevoite să continuăm să punem în practică metodele și tehnicile de lucru online, pe care mulți dintre noi le-am aprofundat prin cursuri de formare sau autoinstruire în perioada vacanței de vară. Pentru a genera o învățare eficientă în mediul virtual, profesorul trebuie să aibă o anume pregătire în proiectarea curriculumul-lui livrat online și desigur, în tehnologiile informaționale.
Pentru elevi, învățarea online activă solicită mai multă responsabilitate, inițiativă și efort decât instruirea față -în- față. Învățământul online va continua să fie o provocare și în următoarea perioadă, dar noi trebuie să conștientizăm că aceste generații de copii care trăiesc momentele actuale, au nevoie de o educație și instrucție de calitate, altfel, după terminarea pandemiei, vor avea mari lacune în conținutul informațional, dar mai ales în aplicativitatea lui.
Învățarea online este dificilă în toate ciclurile de învățământ, mai ales la ciclul primar, în special la clasa pregătitoare. Grație erei tehnologice în care trăim, copiii care se nasc ori care s-au născut după anii ‘90, devin instant ”nativi digitali” și știu să utilizeze foarte bine aproape toate device-urile, fără ajutorul părinților. Acest lucru îi ajută în mod direct pe profesori, pentru că aceștia se pot conecta mai ușor cu elevii pe platformele indicate de școala în care își desfășoară activitatea, chiar și atunci când părinții sunt la serviciu și nu îi monitoriza, bineînțeles, presupunând că elevii manifestă seriozitate și responsabilitate și respectă programul orar.
Nu același lucru putem spune despre învățarea online la nivel preșcolar, având în vedere faptul că, la această vârstă, foarte puțin copii utilizează limbajul scris (poate la grupa mare), ei utilizând telefonul sau tableta pe baza stereotipiilor învățate în joacă. Astfel, noi educatoarele suntem dependente 100% de prezența părinților, atunci când desfășurăm activități cu preșcolarii.
Unul dintre cele mai importante aspecte ale activității mele în grădiniță online reprezintă comunicarea permanentă, activă, cu părinții copiilor de la grupă. De aceea, am păstrat un dialog constant cu aceștia, iar încurajările și susținerea au venit din ambele părți. Din discuțiile telefonice și întâlnirile pe Google Meet cu aceștia, am aflat că preșcolarilor le este tare dor de grădiniță, de colegi, de doamnele educatoare și personalul de ingrijire, de activitățile desfășurate în grădiniță. Educația în timpul pandemiei ne-a adus pe toți împreună, cadru didactic alături de părinți, în beneficiul copiilor. Astfel, mi-am desfășurat activitățile de la distanță împreună cu preșcolarii mei, cu ajutorul părinților, bineînțeles, prin aplicația WhatsApp și pot spune că am avut un feedback pozitiv din partea tuturor. Pe grupul format împreună cu părinții, le-am trimis sugestii de activități, conform programului zilnic și temei săptămânale, așa cum le aveam stabilite în planificarea anuală, ținând cont de particularitățile de vârstă ale copiilor.
Ca participanți la această activitate online, copiii au început să interacționeze cu mediul digital, s-au obișnuit mai bine cu tehnologia, descoperă programe utile, totul a venit interactiv pentru ei. Bineînțeles că în activitățile pe care le-am propus, accentul a căzut mai mult pe practică și mai puțin pe teorie, iar părinții am avut acces complet la modul în care acționează copilul, la modul de predare și la executarea sarcinilor, putând fi astfel la curent cu adevărat cu nivelul de pregătire al preșcolarului.
Sunt și dezavantaje în învățământul online, interacțiunea dintre cadru didactic și copil este mai dificilă, mai ales dacă preșcolarul are dificultăți în a înțelege ceva, copii interacționează mai puțin între ei, iar distanțarea fizică afectează relațiile lor emoționale și aptitudinile de socializare, copiii comunică mai greu și sunt mai dependent de tehnologie și de mediul online, aceasta fiind o problemă majoră a vremurilor actuale.
Evaluarea este cel mai mare chin, din punctul meu de vedere. Să predai e simplu. Poate fi chiar fun, dacă îți place ce faci. Poate fi challenging, sau poate fi o meserie pe care o faci, după care dormi liniștit. Învățarea nu e chiar treaba ta ca profesor. Ai un curriculum, ai livrat ce ai putut mai bine, dar evaluarea e în responsabilitatea ta. Iar pentru asta, atât profesorul, cât și întreg sistemul educațional trebuie să asigure cele 3C-uri, caracteristici esențiale ale evaluării: să fie continuă, completă și corectă.
Cum poți evalua cunoștințele însușite online la nivel preșcolar? Iată adevărata provocare. În mod normal și firesc, pentru fiecare feedback oferit de copii prin intermediul părinților, este important să acorzi felicitări și recompense digitale, gen emoticoane, medalii sau diverse imagini sugestive. Am încercat să observ în mod sistematic comportamentul copiilor în întâlnirile pe care le-am creat în Google Meet și am oferit copiilor și materiale de lucru sau fișe de evaluare pe suport de hârtie, pentru toți preșcolarii, astfel toți au putut să dovedească că și-au însușit cunoștințele. De asemenea, am folosit și materiale create în aplicația Jumboard sau Kahoot, asemănătoare unor concursuri interactive prin care ei puteau să-și consolideze informațiile primite și să obțină diverse punctaje, antrenându-i astfel într-o competiție constructivă și încurajând pe toți să participe.
De asemenea, le -am propus părinților să creeze împreună cu copilul și cu ceilalți membri ai familiei diverse postere sau lucrări colective în legătură directă cu tema abordată anterior, iar acest mod de evaluare a avut un succes neasteptat, încurajând astfel toate echipele familiale să participe. Probabil că, dacă pandemia va continua o bună perioadă de timp, creativitatea, îndemânarea și răbdarea vor fi puse la încercare în mod susținut și vom găsi și alte modalități standard sau non -standard de evaluare.
Vorbind de educație, criza provocată de Covid-19 este un moment de răscruce, poate în sens pozitiv, deoarece a creat oportunitatea activizării rapide a resurselor online disponibile și i-a determinat pe profesori să găsească soluții alternative de a comunica cu copiii și părinții acestora, de a proiecta și organiza altfel: ONLINE.