PROFESOR ÎNVĂȚĂMÂNT PREȘCOLAR, DAVID ANA EVELINA

 Grădinița, parte integrantă a învățământului preuniversitar, urmărește să ofere copiilor de vârstă preșcolară condițiile necesare pentru dezvoltarea normală și de deplină, ținând cont de ritmul propriu al copilului, de nevoile în festive și de activitatea specifică – jocul.
 Procesul de învățământ în grădiniță implică o relație între predare, învățare și evaluare. Învățământul preșcolar nu face din transmiterea de cunoștințe un scop în sine, ci se folosește de cunoștințe pentru a ușura și optimiza procesul integrării copilului în mediul școlar, pentru a declanșa și a stimula dezvoltarea potențialului biopsihic de care dispune nativ, copilul.
 Folosirea cât mai multor tehnici, de predare, învățare, dar și de evaluare pentru constatarea progreselor obținute de preșcolari, ne permite să determinăm capacitatea preșcolarilor de a gândi și înțelege ce spun alții, de a verbaliza corect, de a acționa independent in a-și autoregla propriul comportament.
 Viața noastră depinde astăzi atât de mult de noile tehnologii, incât am ajuns sa ne simțim pierduți fără calculator, internet și telefon inteligent. In fiecare zi o nouă invenție vine să ne facă munca mai ușoară, preluând mai ales din efortul mental pe care ar trebui să le depunem. Care sunt însă efectele asupra creierului nostru? Asemenea unui mușchi, acesta se atrofiază cu cât este folosit mai puțin. Ne-am obișnuit să căutăm pe Google răspunsul la orice întrebare, să stocăm toate informațiile pe un dispozitiv digital și să efectuăm până și o socoteală simplă pe calculator. În plus, petrecem tot mai mult timp pe rețelele de socializare și înlocuim contactele personale cu cele virtuale. Folosind cele mai recente și importante studii științifice, psihiatrul și specialistul în neuroștiințe, Manfred Spitzer in lucrarea sa „Dementa digitala”, investighează influența negativă pe care o pot avea mediile digitale asupra memoriei, puterii de concentrare și abilităților cognitive, în special ale tinerilor iar cartea este un semnal de alarmă pentru părinți si profesori.
 Digitalizarea educației este un proces normal, tehnologia face parte din viața noastră, spațiul virtual face parte din viața noastră și va face parte întotdeauna. Digitalizarea este un instrument a cărui valoare este dată de umanitatea celui care utilizează instrumentul respectiv. Umanizarea online-ului este rostul nostru. Școala online nu poate înlocui niciodată educația. In cartea sa, “The End of the Education” Neil Postman, ni se vorbește despre problemele celor care se ocupă cu scolarizarea copiilor, care sunt două la număr: pe de o parte una care ține de inginerie, de tehnică, iar pe de alta parte, o problemă metafizică. Online-ul trebuie să aibă sens întrucât este un drum pe care mergem pentru ca nu avem de ales, este un drum cu o destinație aproape necunoscută. Așa cum afirmă Heideger “drumurile din pădure sunt acelea care încep de nicăieri și se termină undeva”!
 În ceea ce privește tehnicile și modalitățile de evaluare învățământul online, putem afirma faptul că atunci când se face cu ajutorul calculatorului, evaluarea este făcută instantaneu, evaluatul primind un punctaj pe loc. Este o evaluare brută, cu un feedback insuficient, deoarece comunicarea notei nu oferă nici un indiciu explicativ cu privire la natura greșelii sau a cauzei acesteia. Însă tocmai acest fapt poate declanșa noi eforturi de învățare/înțelegere. Din pacate, aceasta pandemie ne-a ingenunchiat si ne-a fortat cumva sa ne adaptam „din mers” la tehnologie.Perioada aceasta evaluarea se face pe platfomele online, profesorii avand la dispozitie instrumente diverse, cum ar fi chestionare, scoruri… Instrumentele de evaluare on-line ne pun la dispoziție o gamă largă de posibilități de evaluare, uneori tehnica fiind mult mai pregătită decât suntem noi dispuși să explorăm. Pe lângă recomandările descrise mai sus pentru elaborarea testelor, on-line-ul pune la dispoziția evaluatorilor un set de standarde și specificații dedicate instruirii asistate de calculator: SCORM. Așa cum știm cu toții, evaluarea trebuie să fie corectă. În on-line marea problemă este verificarea identității. Mai ales în instrumentele gratuite care nu folosesc conturi instituționale. Trebuie să fie completă, continuă și corectă, pentru că rezultatele evaluării sunt folosite ulterior pentru beneficii specifice sistemului: burse, cămine, tabere, premii și altele. Iar pentru a fi corectă, toți participanții la proces trebuie să fie conștienți de acele lucruri.
 
 
BIBLIOGRAFIE:
1.Manfred Spitzer, “Demența digitală”, editura Humanitas, București 2020;
2. John Hattie, “ învățarea vizibilă” – ghid pentru profesori, Editura Trei, București, 2014;
3.Daniel H. Pink, “O minte cu totul nouă – De ce right – brainers vor guverna viitorul”, Editura Curtea Veche, București, 2019.