Consecințele pandemiei Covid-19 s-au facut simțite rapid la nivelul întregii societăți românești, sistemul de învățământ confruntându-se în această perioadă cu provocări la care nu a mai fost supus. Transferarea activității de predare în mediul online a reprezentat o tranziție dificilă, atât pentru elevi, cât și pentru cadrele didactice, de aceea împreună trebuie să învățăm pe parcurs cum să ne ridicăm la cerințele acestei noi realități, pentru a asigura o educație de calitate generației actuale, în contextul gravei crizei sanitare de la nivel național și mondial.
Toate componentele de bază ale procesului instructiv-educativ sunt nevoite să se adapteze la trecerea în mediul online, predarea și învățarea de la distanță având particularități diferite de activitatea de la clasă în care profesorul stă față în față cu auditoriul său format din elevi, noile interacțiuni fiind mijlocite de prezența tehnologiei, familiară sau mai puțin familiară pentru unii dintre actorii educației.
Evaluarea nu face nici ea excepție de la această stare de fapte. Fiind definită ca o acțiune psihosocială complexă, bazată pe operații de măsurare și apreciere a rezultatelor activității instructiv-educative, care reflectă calitatea variabilelor de sistem angajate operațional la nivelul corelației dintre profesor și elev[1], aceasta va trebui să fie efectuată în perioada următoare cu instrumentele specifice mediului online.
După caracterul standardizat/nestandardizat al instrumentelor de evaluare, se disting două tipuri de evaluare. Evaluarea formală se realizează prin instrumente standardizate asociate sau nu cu teste psihologice. Această evaluare se face în mod organizat și presupune existența unei metodologii oficiale și în același timp presupune urmărirea unor obiective riguroase. Evaluarea informală este realizată prin instrumente nestandardizate, alternative proiectate de către profesor. Acest tip de evaluare are loc zilnic. Ea se materializează prin aprecieri spontane ale profesorului privitoare la o anumită sarcină dată elevilor. [2]
În contextul predării online, evaluarea informală prezintă cele mai mari provocări pentru cadrele didactice. Această judecată este justificată de caracterul subiectiv al acestui tip de evaluare și de dependența lui de contextul fizic al clasei, unde cadrul didactic poate citi pe chipurile elevilor dacă urmăresc lecția, le poate descifra comentariile spontane, le poate interpreta limbajul corporal. În predarea online, realizarea unei astfel de evaluări devine mai dificilă.
Un instrument eficient, la îndemâna profesorilor pentru ameliorarea unor astfel de dificultăți întâmpinate în evaluarea informală este reprezentat de formularul online. De exemplu, după ascultarea unui material audio, sau vizionarea unui material video, instinctul profesorului poate fi să ceară răspunsurile în secțiunea de chat a clasei, dar după ce primele răspunsuri vor apărea tuturor, motivația va scădea pentru restul elevilor. Alcătuirea unui set specific de întrebări pentru fiecare elev, prin intermediul unui formular online, îndepărtează această problemă. Google Forms sau Survey Monkey reprezintă platforme sigure unde pot fi create rapid astfel de formulare. Astfel, respondenții vor oferi răspunsuri individuale, care nu pot fi văzute de ceilalți participanți. Aceste formulare pot fi folosite periodic, la mmente-cheie ale lecției, fără a se abuza de introducerea lor.
Crearea unui formular online nu îi ia mult timp cadrului didactic și prezintă două avantaje. În primul rând, elevii au parte de o perioadă în care să lucreze individual, fiecare în ritmul propriu la rezolvarea cerințelor, fără interferență din partea colegilor. În al doilea rând, datele respondenților pot fi colectate imediat, pentru a vedea rapid toate răspunsurile date de elevi. Răspunsurile pot fi analizate individual, sau la nivel de clasă, oferind profesorului posibilitatea de a evalua nivelul de întelegere individual al fiecărui elev, dar și nivelul total de înțelegere, la nivel de clasă.
Acest tip de formulare online, fiind asemănătoare diferitelor sondaje efectuate în mediul virtual de o multitudine de entități, sunt familiare elevilor din activitatea lor cotidiană de pe internet, asigurând astfel o deschidere din partea acestora privind completarea lor. Ele oferă astfel un instrument plăcut de realizare a evaluării informale.
BIBLIOGRAFIE:
Cristea, Sorin, Dicționar de pedagogie, Editura Litera, București, 2000.
Cucoș, Constantin, Teoria și metodologia evaluării, Editura Polirom, București, 2008.
[1] Sorin Cristea, Dicționar de pedagogie, Editura Litera, București, 2000.
[2] Constantin Cucoș, Teoria și metodologia evaluării, Editura Polirom, București, 2008.