În ciuda utilizării răspândite a computerelor în predare şi învăţare, utilizarea acestora în ceea ce priveşte evaluarea a fost limitată. Există o tendinţă de a asocia evaluarea bazată pe utilizarea computerului cu întrebările cu alegere multiplă, poate din cauză că aşa s-a utilizat pentru prima oară tehnologia informatică. Evaluarea bazată pe utilizarea computerului nu face numai să genereze exerciţii de rutină ca aceste întrebări cu alegere multiplă, ci poate îmbogăţi experienţa elevilor. Principala utilizare a evaluării online poate avea ca scop mai degrabă evaluarea formativă decât sumativă a elevilor. Acesta furnizează cea mai întâlnită formă de feedback prin intermediul forumurilor de discuţii sau exerciţiilor online. O altă utilizare populară a tehnologiilor online este predarea electronică a temelor care poate simplifica procesul administrativ. Cel mai puţin preţuită şi utilizată este autoevaluarea, care are multe rezultate pozitive – de obicei încurajează independenţa elevului şi îi ajută pe aceştia să dezvolte abilităţile necesare pentru o învăţare autonomă (şi pe tot parcursul vieţii).
Evaluarea poate fi efectuată de către cadrul didactic, elev, colegi sau de către o persoană sau un grup din afară. Cele mai comune strategii de evaluare online utilizate în prezent sunt: utilizarea comunicării prin computer ca mediu de transfer pentru a trimite şi a comenta pe marginea temelor de genul: eseuri; alcătuirea şi predarea de portofolii; şi pentru testarea pe computer, de ex. răspunsuri scurte, întrebări cu răspuns de tipul alegere multiplă şi quiz-uri. Unele dintre opţiunile online enumerate în literatura de specialitate includ: teme scrise; participarea la discuţii online; eseuri; publicarea lucrărilor/prezentărilor elevilor; quiz-uri şi întrebări online; activităţi experienţiale, cum ar fi jocul de rol; teme colaborative; dezbateri; portofolii; revizuiri; examene online (cu carte deschisă, structurate, cronometrate).
Învăţarea online, prin natura sa, necesită un grad de independenţă al elevilor şi abilitatea de a rezolva probleme (adică, abilitatea de a rezolva probleme de învăţare şi probleme tehnice). Lucrul în afara şcolii, departe de profesori şi colegi, înseamnă că elevii trebuie să-şi asume responsabilităţi mai mari dacă doresc să reuşească la cursurile online. În plus, există percepţia conform căreia elevii sunt încurajaţi să-şi asume şi mai multe responsabilităţi pentru propriul proces de învăţare pentru a face faţă aşteptărilor angajatorilor şi ale comunităţii. S-a incercat trecerea către abordări mai centrate pe elev în ceea ce priveşte predarea şi învăţarea care încurajează elevii să facă acest lucru. Se pare că acest principiu ar trebui extins şi la evaluare. Autoevaluarea, evaluarea de către colegi, învăţarea prin descoperire, reflecţia şi articularea sunt doar câteva metode prin care elevii sunt încurajaţi să-şi administreze propria învăţare şi evaluare. Alte metode includ opţiuni de discutare a activităţilor de evaluare, mod de prezentare, durată a evaluării şi decizii referitoare la punctaj sau notare. Provocarea care rămâne este aceea de a găsi rezultate măsurabile pentru a demonstra însuşirea competenţelor şi a abilităţilor dorite.
BIBLIOGRAFIE:
ANTA – Australian National Training Authority, Assessment and Online Teaching, Australian Flexible Learning Quick Guide Series
Bron, A. (2005). Understanding learning processes through adult education theory, In: Sabour, M’hammed & Koski, Leena (Eds.) Searching for the Meaning of Education and Culture.
Hadjerrouit, S.(2007) Applying a System Development Approach to Translate Educational Requirements into E-Learning, Agder University College, Kristiansand, Norway.
National Council for Curriculum and Assessment (2007), ICT Framework – A structured approach to ICT in Curriculum and Assessment, Ireland.
SQA – Scottish Qualification Authorities, (2003) Guidelines on Online Assessment for Further Education, Scotland.