Cu certitudine atât cadrele didactice, dar și elevii și-au îmbunătățit substanțial abilitățile digitale, ceea ce a schimbat calitativ relația profesor-elev, dar și școală-familie. De asemenea societatea civilă a fost conectată mai activ la problemele educației, venind cu sugestii constructive de îmbunătățire, în special a modalităților de învățare de la distanță și a instrumentelor digitale. Exercițiul de învățare de la distanță a fost urmat de un șir de invenții noi și descoperiri, creativitate și comunicare eficientă, a contribuit la consolidarea autonomiei învățării, dezvoltarea abilităților de muncă independentă, promovarea unei culturi a încrederii și a stării de bine. Totuși majoritatea respondenților (90%) au menționat faptul că elevii și profesorii simt nevoia de interacțiune în offline și așteaptă cu nerăbdare revenirea la școală. Dar cel mai mult cadrele didactice, precum și elevii, părinții și managerii școlari au fost autodidacți, au învățat din experiența proprie, au studiat mai multe materiale și instrumente digitale, au comunicat activ cu colegii și au aplicat bunele practici, adaptate la particularitățile de vârstă, la condițiile concrete în care a fost organizat procesul educațional de la distanță. Un exemplu sunt mărturiile cadrelor didactice publicate în mass-media și pe rețelele de socializare[1]. Un element important a fost modalitatea de organizare a activităților de la distanță și folosirea diferitor instrumente și achiziții online.
La începutul organizării procesului de învățare de la distanță, unii profesori au exagerat cu trimiterea sarcinilor către elevi prin email sau prin Messenger, fără să le explice cu amănunte conținutul lor și modalitatea de rezolvare. Mai ales că lipsea și un orar stabilit. De aceea elevii au remarcat, în special pe rețelele de socializare, că erau foarte încărcați cu sarcini pe care le venea greu de rezolvat. Cadrele didactice stabileau sarcini zilnice sau săptămânale concrete de lucru, precum completarea unui jurnal al zilei/săptămânii, realizarea unor produse foto/video, elaborarea unor mini-proiecte, completarea Portofoliilor electronice etc. Ulterior MECC a venit cu un mesaj către cadrele didactice de reducere a sarcinilor expediate copiilor și a menționat despre caracterul lor preponderent creativ. Cu referire la crearea unui orar al zilei pentru copiii, rolul părinților a devenit foarte important. Ei trebuiau să explice copiilor cum trebuie planificate activitățile de bază (ex. igienă, masă, studiu/serviciu, relaționare interpersonală, joacă/relaxare, somn); alimentația trebuie controlată riguros, pentru a fi sănătoasă și a nu duce la creșterea în greutate sau la alte condiții clinice; includerea activităților sportive, toate contribuind la un stil de viață sănătos; activitățile de relaxare și divertisment (vizionarea unui film/citirea unei cărți, jocuri interactive etc.). De asemenea, s-a consolidat colaborarea dintre cadrele didactice din aceeași școală pentru a decide împreună orarul adaptat la mediul online, sprijin reciproc în desfășurarea orelor și dezvoltarea unei metodologii comune de a da teme și exerciții etc.
Deși un aspect provocator a fost disciplina copiilor în cadrul învățării online, în special în clasele primare și gimnaziale, cadrele didactice au stabilit împreună cu elevii anumite reguli de învățare de la distanță (precum: punctualitate; organizarea tehnică din timp; ajustarea microfoanelor pe mute când nu comunică; exprimarea politicoasă și clară etc.) și au atras sistematic atenție respectării acestora. La începutul organizării învățării de la distanță, majoritatea cadrelor didactice comunicau cu elevii cate 30 min. – o oră, sau chiar mai mult, astfel elevii se aflau în fața calculatoarelor câte 3-6 ore pe zi, neluând în considerare că aceștia trebuiau și să rezolve sarcinile propuse tot cu utilizarea tehnologiilor electronice. Astfel, toți actorii educaționali au înțeles că e necesar de limitat timpul și de respectat normele de lucru la calculator sau televizor, mai ales că copiii se aflau mai puțin timp la aer liber, nu erau încadrați în exerciții de mișcare și sport. Se știe, însă, că prezenta copiilor în fața unui calculator sau TV un timp îndelungat poate avea consecințe nefaste pe termen lung pentru sănătatea și echilibru emoțional al acestora. De aceea, în multe instituții, administrația și cadrele didactice au fost nevoiți să reorganizeze procesul educațional prin reducerea prezentărilor și lecțiilor online și accent puneau pe sarcini cu caracter individual, folosind și alte material de lucru: manuale, caiete, atlas-uri, culegeri de probleme, fișe, elaborarea de mini proiecte etc.
Cadrele didactice au devenit mai inventive, propunând elevilor sarcini, punând în valoare interesele lor. De exemplu, pentru a aprecia nivelul de implicare al elevilor în cadrul învățării online și a măsura emoțiile lor, unele cadre didactice au propus discipolilor săi să completeze un Jurnal reflexiv, în care erau notate succesele și dificultățile apărute zilnic sau săptămânal, dar și starea emoțională. Această metodă a devenit un bun exercițiu de autoorganizare și autoapreciere, dar a devenit și un barometru de verificare a stării emoționale a copiilor în situația de criză, de tensiune și chiar panică, în special când erau nevoiți mai mult să stea în casă. Majoritatea elevilor completau cu plăcere Jurnalul reflexiv, deoarece nu erau controlați direct și au acceptat această modalitate ca și o activitate distractivă și interesantă.
În învățarea de la distanță, elevii muncesc mai mult în comparație cu învățământul organizat în clasă, dar sunt și mai creativi; citesc mai mult despre metodele de învățare; comunică mai mult cu părinții; își structurează mai realist activitățile; selectează sau produs mini-clipuri cu mesaje și instrucțiuni pentru elevi; comunică mai des cu profesorii, pentru a se sincroniza și a nu supra-aglomera în această perioadă, precum și altele. O problemă care a fost pe larg discutată în perioada pandemiei, provocată de virusul Covid-19, a fost cea a temelor pentru acasă (sarcini pentru extindere pe termen scurt și pe termen lung), precum și a modalităților de organizare a evaluării cunoștințelor și a abilităților elevilor. De exemplu unele cadre puneau accent pe repetarea și consolidarea materialului învățat anterior, iar alții pe învățarea materialului nou.
Tehnologia digitala a facilitat în bună măsură continuarea unor activități didactice la distanță, în perioada suspendării cursurilor. Cu toate acestea, o parte din activitatea didactică uzuală (față-în-față) nu se poate face online/ la distanță, având astfel un impact negativ asupra învățării temeinice. Profesorii semnalează disfuncții în ceea ce privește următoarele activități de suport pentru învățare: comunicare autentică și relaționare umană, sprijin personalizat pentru elevii cu nevoi speciale de învățare.
Platformele educaționale online, platformele de streaming, în general, facilitează comunicarea în timp real între profesor și cursanții săi. Cu toate acestea, comunicarea în acest caz este foarte frecvent percepută ca fiind oarecum artificială, pe de parte din cauza imposibilității obținerii unui feedback comunicațional real (ceea ce face comunicarea autentică), iar pe de altă parte din cauza contextului incomod al plasării în spațiul virtual. Faptul că poți fi înregistrat, faptul că poți fi auzit de orice persoană (nu doar de elevii tăi), neavând un control real al publicului-țintă, îi determină pe profesori să construiască un discurs corect, consistent, fluid. Comunicarea nonverbală și utilizarea mediată a paralimbajului completează paradigma dificilă a comunicării în mediul online în cazul în care comunicarea se realizează prin chat instant, iar unele indicii pe care o bună comunicare nonverbală le putea produce pentru susținerea comunicării verbale sunt acum pierdute prin întreruperi sau blocaje specifice acestor sesiuni in condiții de capacitate de banda limitata sau de trafic încărcat.[2]
Lipsa posibilităților de sprijin personalizat pentru elevii cu nevoi speciale de învățare este semnalată de cadrele didactice de la toate ciclurile de învățământ, constituind o problemă semnificativ mai mare pentru profesorii din învățământul primar. Sincopele în monitorizarea ritmului învățării la distanță pare să fie un impediment mai mult în învățământul secundar.
Prin platformele și aplicațiile disponibile online, drumul este larg deschis pentru diverse tehnologii utile în predare și evaluare, dar ceea ce trebuie să vină întâi este modul în care tehnologia va îmbunătăți pedagogia folosită. Deci, pedagogia mai întâi; apoi tehnologia. Experiența actuală ne ajută să înţelegem că tehnologiile sunt instrumente de aplicat cu atenție și în mod adecvat. Provocarea pentru profesori este să se îndepărteze de noțiunea de evaluare ca document Word – adică de la simpla înlocuire a unei bucăți de hârtie cu un document electronic – și să folosească tehnologia pentru a-i ajuta pe elevi să devină autonomi în învățare. Învățarea – și evaluarea – bazată pe proiect, cu utilizarea media, poate oferi elevilor o serie de opțiuni.
În contextele online, implicarea este absolut esențială și aceste instrumente trebuie să creeze o interacțiune umană mai profundă și mai semnificativă.
Produsele elevilor sunt cea mai bună dovadă a calității educaționale, iar creativitatea pe care tehnologia îți permite să o exprimi este ceva despre care profesori din diverse colțuri ale lumii vorbesc în mod constant într-un sens pozitiv.[3]
BIBLIOGRAFIE:
ȘCOALA ONLINE ELEMENTE PENTRU INOVAREA EDUCAȚIEI Raport de cercetare evaluativă București, Mai 2020
Învățământul general în mod online: eficacitate și eficiență Analiza a politicilor educaționale în condițiile stării de urgență, Chișinău, 2020
www.agora.md
www.noi-orizonturi.ro
[1] https://agora.md/stiri/69794/profesoara-despre-lectiile-online-a-trebuit-sa-invat-ca-un-elev-de-clasa-i-cumchiulesc-copiii-de-la-ore-si-ce-spune-despre-studiile-la-distantavideo?fbclid=IwAR0FpFTITbTHZLtQBCx9Xot75HNlxscIqRST85mI_Dl2y3RVR1Lb-m4vy4c
[2] ȘCOALA ONLINE ELEMENTE PENTRU INOVAREA EDUCAȚIEI Raport de cercetare evaluativă București, Mai 2020
[3] https://www.noi-orizonturi.ro/2020/05/04/cum-evaluam-online-pedagogia-mai-intai-apoi-tehnologia/