IMPORTANȚA EVALUARII IN TERAPIA TULBURARILOR DE LIMBAJ – ONLINE

ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR. 8 BRAȘOV PROFESOR LOGOPED BOCOR ENIKO

Cel mai important mijloc de relaţionare al copilului este limbajul. Prin intermediul limbajului copilul comunică cu semenii săi, îşi împărtăşeşte dorinţele sentimentele, intenţiile formându-se ca individ şi ajutând la dezvoltarea personalităţii lui.
 Un copil care întâmpină probleme de limbaj poate dezvolta complexe de inferioritate, prezentând totodată şi o stimă de sine scăzută, relaţii deficitare cu ceilalţi, ajungând să manifeste frică, eşec sau chiar abandon şcolar şi implicit o slabă inserţie socială.
 Pentru evitarea acestora se impune cu necesitate depistarea şi diagnosticarea copiilor cu tulburări de limbaj precum şi intervenţia logopedică adecvată.
 Depistarea şi diagnosticarea copiilor cu tulburări de limbaj se realizează în etape succesive:

Evaluarea selectivă : acesta presupune depistarea copiilor cu posibile tulburari de limbaj. Selecţia se face prin aplicarea unor metode care trebuie să fie sistematice dar limitate, în aşa fel încât să cuprindă un număr cât mai mare de copiii.
Examinarea integrală: în cadrul acesteia se realizează evaluarea iniţială a logopaţilor. Acesta se realizează individual cu fiecare logopat depistat, având ca scop stabilirea diagnosticului diferenţial pe baza căreia se va elabora planul de intervenţie personalizat.

 Examinarea complexă cuprinde:

Anamneza: se consemnează în urma convorbirii cu unul dintre părinţi şi urmăreşte obţinerea informaţiilor asupra antecedentelor personale şi heredo-colaterale. Date cu privire la boli ereditare, malformaţii, naştere, boli infecţioase, dezvoltarea afectivităţii, integrarea copilului în familie, traume, accidente.
Examinarea articulaţiei: – Examinarea articulării propriu-zise – urmareşte capacitatea de redare a sunetelor vorbirii în ordinea dificultăţilor. Logopedul pronunţă sunetele alfabetului şi cere copilului să repete şi el.

– Examinarea capacităţii fonematice – copilul repetă după logoped denumirea imaginilor în poziţia iniţială, finală, mediană, lângă consoană.

Examinarea vorbirii coerente: – se poate realiza pe baza unui desen în care sunt curprinse mai multe personaje, sarcina copilului fiind realizarea unei mici povestioare.
Examinarea vârstei psihologice a limbajului (Proba Alice Descoendres- este alcătuit din 7 probe şi se aplică copiilor cu vârste între 3 şi 7 ani. Proba permite observarea abaterilor în dezvoltarea limbajului în raport cu vârsta cronologică.
Examinarea atenţiei, memoriei şi a dificultăţilor auditive –logopedul foloseşte probe pentru examinarea auzului, probe pentru examinarea atenţiei şi a memoriei auditive, probe pentru reproducerea succesivă a sunetelor, probe pentru diferenţierea auditivă a lungimii, vitezei, a intensităţii sunetelor, probe pentru examinarea diferenţierii auditive.

Scopul acestor probe sunt:
 – detectarea cât mai timpurie a deficienţei de auz;
– diferenţierea şi reproducerea serialităţii unor sunete, cuvinte;
– capacitatea de a diferenţia sunetele;
– nivelul de atenţie auditivă;
– capacitatea de memorie verbală de scurtă durată;
– capacitatea de concentrare a atenţiei.

Examinarea lateralităţii- Bateria de lateralitate Galifret Granjon – cuprinde un set de probe având ca scop observarea comportamentului motric al copilului şi stabilirea dominanţei laterale, vizând evaluarea şi determinarea dinamicii lateralităţii la nivelul mainilor, ochilor şi a piciorului.
Examinarea schemei corporale şi a orientării spaţiale

– Probe pentru examinarea schemei corporale: cunoaşterea părţii drepte şi a părţii stângi, orientarea pe propriul corp, executarea unor mişcări, recunoaşterea stânga dreapta la altă persoană care stă în faţă, imitarea mişcărilor făcute de examinator aflat faţă în faţă cu copilul.
– Probe pentru examinarea orientării în spaţiu şi plan: scopul probelor este de cunoaştere a direcţiilor spaţiale din spaţiul înconjurător.

Evaluarea dezvoltării motrice – Scala Ozeretzki- stabileşte gradul de dezvoltare normală a motricităţii de la vârsta de 4 ani la 14 ani. Cuprinde câte 6 probe pentru fiecare an, diferenţiate pentru fete şi băieţi.

Aceste probe pot fi aplicate atât la preşcolari cât şi la scolarii mici având ca obiectiv stabilirea unui diagnostic diferenţiat în vederea elaborării planurilor de intervenţie personalizate, acestea putând conduce la obţinerea unor câştiguri la nivelul dezvoltării limbajului oral al copilului, ulterior şi la nivelul limbajului scris-citit.
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
BIBLIOGRAFIE:
Oprea V., Niţu E., Chiriacescu D., Lungu E. (2003), Set de instrumente, probe şi teste pentru evaluarea educaţională a copiilor cu dizabilităţi, Unicef şi Asociaţia Reninco România
Adrian Roşan (2015), Psihopedagogie specială, Modele de evaluare şi intervenţie, Polirom
Crososchi Codruţa, Csernic Vass-Karmen(2011), Examinarea complexă a tulburărilor de limbaj, Târgu Mureş
Alois Gherguţ (2011), Evaluare şi intervenţie psihoeducaţională, Polirom

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *