Timpurile se schimbă uneori neprevăzut de rapid, iar oamenii trebuie să se adapteze la fel de repede la noile condiții. Deși, deosebit de solicitante aceste schimbări, cadrele didactice sunt primele care trebuie să se conformeze pentru că ele sunt adevărați „influenceri” în societate și au darul de a da tonul, dar și tonusul acestor noi tendințe. Cea mai mare provocare din ultimul timp la care au fost supuși dascălii este predarea online și, implicit, evaluarea online. Cele două se împletesc constant și se susțin una pe cealaltă în progresul elevilor. Prin urmare, ambele se raportează la taxonomia lui Bloom, revizuită ulterior (2001) de către Lorin Anderson și David Krathwohl. Tabelul următor prezintă tipuri de cerințe care pot fi utilizate pentru evaluarea online a diferitelor niveluri de învățare:
În primul rând, trebuie să avem în vedere că principiile care stau la baza evaluării rămân aceleași indiferent dacă aceasta este asistată de calculator sau aplicată prin intermediul examinărilor orale sau scrise, sau a altor modalități de evaluare formală / non-formală: se concentrează asupra procesului de învăţare, mai curând decât asupra celui de predare; defineşte ce trebuie să dobândească elevii în termeni de cunoştinţe, abilităţi şi competenţe; defineşte competenţele sau rezultatele învăţării care trebuie dobândite în termeni de criterii de performanţă clar exprimate, uşor de utilizat în vederea evaluării elevilor. În aceeași ordine de idei, trebuie menționat și faptul că există două forme de evaluare: cea care urmărește elevul pe parcursul unei lecții și cea care apreciază dacă un elev a atins obiectivele la sfârșitul lecției. Ambele oferă informații importante profesorului și stau la baza notării elevilor.
Există, însă, și un alt tip de evaluare, una autentică care încearcă să oglindească mediul real atunci când profesorul decide dacă elevii au atins obiectivele lecției. Aceste activități ar trebui să fie „semnificative și valoroase”, precum și integrate în procesul de învățare (New Horizons for Learning, 2002). Portofoliul, învățarea bazată pe probleme / experiențe și proiectele pot fi considerate tipuri autentice de evaluare, atâta timp cât sunt aliniate cu obiectivele de învățare.
Proiectul de grup presupune o evaluare ceva mai complexă deoarece profesorul trebuie să fie sigur că produsul reflectă activitatea întregului grup și nu doar a unuia sau a doi membri dar, dacă sarcinile sunt structurate astfel încât fiecare elev să aibă responsabilități speciale, atunci pot exista evaluări individuale bazate pe părți și o evaluare a echipei pe baza întregului proiect.
De exemplu, la un lecție online de limba engleză, elevii sunt împărțiți în echipe de câte patru și fiecare echipă primește sarcina de a crea o prezentare a orașului în vederea atragerii turiștilor în zonă. Fiecare membru al echipei are o responsabilitate precisă pentru un aspect al proiectului: obiective turistice, cazare și masă, oportunități de divertisment și cumpărături / târguri. Fiecare echipă își alege un șef care va colecta toate informațiile primite de la colegii săi și va realiza o prezentare cât mai atractivă. Fiecare echipă își alege și un purtător de cuvânt care va avea sarcina de a susține verbal această prezentare. Acest tip de sarcină are numeroase beneficii: permite elevilor să lucreze în ritm propriu, le dă posibilitatea să facă alegeri în funcție de preferințele / interesele personale, dezvoltă abilitați de comunicare, dezvoltă competențe digitale, iar profesorul are oportunitatea de a evalua elevii atât la nivel individual, cât și de grup.
Recomand cu căldură utilizarea proiectului ca metodă de evaluare, întrucât motivează elevii prin faptul că dă un sens activității de învățare și le distrage atenția de la însingurarea produsă de izolare determinându-i totodată să-și dezvolte competențele de comunicare scrisă și verbală.
BIBLIOGRAFIE:
New Horizons for Learning 2002. Assessment Terminology: A Glossary of Useful Terms, 2002. Retrieved Jan.15, 2006
Angelo, T. A., and Cross, K. P. Classroom Assessment Techniques. (2nd ed.) San Francisco: Jossey-Bass, 1993
Ko, S., and Rossen, S. Teaching Online: A Practical Guide. (2nd ed.) Boston: Houghton Mifflin, 2004
Nicolay, J. A. Group Assessment in the On-Line Learning Environment, In R. S. Anderson, J. F. Bauer, and B. W. Speck (eds.), Assessment Strategies for the On-Line Class: From Theory to Practice. San Francisco: Jossey-Bass, 2002.