INSTIT. EDUC. OPREA ILEANA GRĂDINIȚA CU P.N. PRICHINDEL, COM. CUZA VODĂ, JUD. GALAȚI

 La învățământul preșcolar, în mediul rural ,pentru desfășurarea activităților online, s-a folosit grupul de messenger . Copiii au fost in permanență supravegheați de părinți, iar rezultatul activitășilor (fotografii,clip video) au fost postate pe grupul de messenger . Au fost distribuite pe grupul de messenger teme conform planificării , folosind diverse resurse educaționale
(pinterest, youtoube, internet explorer,etc). Copiii au putut viziona povești , cântece, diferite informații ,curiozități, etc.Deoarece părinții nu dispuneau de imprimantă pentru realizarea de fișe , preșcolarii au folosit obiecte pe care le aveau în casă (boabe de grâu, boabe de fasole, pietricele, etc). Spre exemplu ,la activitatea de matematică, pentru formarea șirului crescător și descrescător s-au folosit boabe de fasole, paste făinoase. Ca urmare a schimbării radicale a desfășurării activităților, la nivelul învățământului preșcolar au existat numeroase riscuri :
-preșcolarii nu au abilitatea de folosire a internetului, ei depind în permanență de părinte/frate, soră , efectuarea temelor în functie de timpul disponibil al acestuia, fiind mereu ajutat de unul din membrii familiei;
-nu toți părinții dispun de dispozitive cu softuri actualizate-folosirea echipamentului personal mai puțin performant;
– explicațiile nu sunt întotdeauna făcute de cadrul didactic direct către preșcolar , părintele fiind un intermediar în actul învățării;
-apariția disconfortului în cazul copiilor/părinților, ce pot apărea în urma activităților online;
-mai mulți frați care folosesc același dispozitiv;
-în contextul în care preșcolarul nu mai are educatoarea lângă el, riscul preșcolarului de a nu înțelege sau de a lucra greșit și ca acest procent să crească este mult mai mare;
-creștere fără precedent a timpului petrecut în fața calculatorului;
-lipsa contactului direct cu colegii;
-limitarea la spațiul propriei case și la ecrane;
-nivelul competențelor de tehnologie informațională a părinților;
-în cazul nesupravegherii copiilor există riscul întâlnirii persoanelor necunoscute, folosirea excesivă a telefonului, vizionarea conținuturilor neadecvate, adăugarea persoanelor necunoscute pe rețea, etc.
-copii care au avut internet, dar care au participat rar din diverse motive: fie părintele nu a fost interestat , a considerat că nu e important, dispozitivul i s-a stricat, etc.
 Consider că este o mare diferență între activitatea de învățare la clasă față în față, și cea care are loc în spațiile virtuale. Proiectarea activităților online este diferită, moficarea modului de pregătire și prezentare aleasă este diferit, timpul petrecut în fața calculatorului fiind mult mai mare și obositor decât atunci când desfășor fizic activitatea la grupă cu preșcolarii . Profesorii trebuie să fie instruiți, să urmeze cursuri și aplicații practice pentru realizarea acestor activități. Consider că educația online este o formă complementară a educației directe, în sala de clasă. Educația online reprezintă un suport în procesul de educație și instruire, iar utilizarea ei trebuie făcută cu precauție și responsabilitate. Pentru ciclul preșcolar, școala online nu este o soluție bună, ea poate avea efecte dăunătoare pentru copii, în sensul periclitării bunei lor dezvoltări psiho-sociale și intelectuale. Educația se face direct cu educatoarea, relația copil-educatoare, fiind mult mai mult decât comunicarea, educatoarea fiind un model pentru copil, ocrotitor al acestuia.